Dailog cu Eerwin Josef Ţigla, preşedintele Forumului Democratic al Germanilor din Caraş-Severin

– Domnule Ţigla, cum e să lucrezi la revista în limba germană a Asociaţiei Germane de Cultură şi Educaţie a Adulţilor Reşiţa, ,,Echo der Vortragsreihe“ („Ecoul Asociaţiei“)?

Erwin Josef Ţigla s-a născut în 19 septembrie 1961, la Reşiţa; + studii postliceale de bibliotecar la Buşteni; + căsătorit cu Ana Cătană, în 20 iulie 1985, la Reşiţa, iar în 26 mai 1988 s-a născut unicul lor fiu, Alexander Erwin Ţigla; + este preşedintele Forumului Democratic al Germanilor din judeţul Caraş-Severin şi al Asociaţiei Germane de Cultură şi Educaţie a Adulţilor Reşiţa; + redactor-şef al revistei lunare „Echo der Vortragsreihe“; + promotor al culturii germane în România, editor, bibliotecar; + din septembrie 2008, este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timişoara; + este autorul mai multor volume de proză; + pentru activitatea sa, a fost recompensat cu numeroase medalii, ordine şi distincţii.

– Totul a început la 1 februarie 1990, poate luând-o ca o joacă din partea mea, când a apărut primul număr, pe atunci cu caracter de buletin informativ al Asociaţiei pe care am înfiinţat-o la 19 noiembrie 1987. Joaca a devenit între timp realitate, iar până acum am editat peste 260 de numere. Desigur că nu sunt singurul care este angrenat în această importantă activitate a etniei germane din Banatul Montan. Colegi precum ec. Waldemar Günter König, dar şi mulţi alţii îmi stau aproape, astfel ca, lună de lună, revista noastră de identitate, cultură, istorie şi spiritualitate să apară în ţară şi peste hotare cu informaţii şi comentarii la viaţa şi activitatea germanilor din Banatul Montan, menirea noastră de suflet în acest spaţiu! Pe lângă publicaţia lunară, sub auspiciile aceleiaşi întreprinderi editoriale ale Asociaţiei, au apărut de-a lungul anilor un număr important de ediţii speciale, dedicate evenimentelor importante ale etniei germane din acest spaţiu sud-vestic al României. Până în prezent au apărut peste 75 de ediţii speciale. De la prima apariţie, în 1 februarie 1990, activitatea editorială s-a amplificat în fiecare an, astfel că, în octombrie 1995, a apărut şi prima carte redactată de către Asociaţia noastră. Până în prezent au fost editate un număr de 50 de titluri de cărţi care reunesc între coperţile lor literatură, istorie, artă, credinţă şi multe altele, în care se oglindesc în primul rând germanii din Banatul Montan. Cumulând toate cele arătate mai înainte, consider că, revenind la întrebarea dumneavoastră iniţială, este bine, util şi plăcut să lucrezi la revista în limba germană a Asociaţiei Germane de Cultură şi Educaţie a Adulţilor Reşiţa, ,,Echo der Vortragsreihe“. Din 1990 am învăţat foarte multe aici, am făcut cunoştinţă cu foarte mulţi oameni din ţară şi de peste hotare, într-un cuvânt, m-am împlinit!

– Aveţi structură de scriitor, lucraţi în cadrul Bibliotecii Judeţene „Paul Iorgovici” din Reşiţa, Secţia germană „Alexander Tietz”… Toate acestea sunt un avantaj? Vă ajută la editarea revistei?

– Indiscutabil că toate m-au ajutat de-a lungul anilor şi mă ajută şi astăzi, la fiecare apariţie. Şi, ca să fiu sincer, nici nu aş putea face faţă altcumva…

– Care este ultimul pariu pe care l-aţi pus cu dumneavoastră?

– Să contribui la stabilitatea etniei germane în Banatul Montan.

– Ce perspectivă au germanii din România, şi mai ales cei din Banatul Montan?

– În toamna anului trecut, în octombrie, în România s-a desfăşurat recensământul al populaţiei. Numărul cetăţenilor români, declaraţi ca aparţinători etniei germane pe aceste meleaguri, este hotărâtor pentru perioada următoare de 10 ani. În funcţie de această cifră, trebuie şi noi să ne realizăm o strategie, care să vină în întâmpinarea cerinţelor moderne ale acestei etnii, prin care însă să nu se piardă rădăcinile şi tot ceea ce s-a realizat în cei aproape 300 de ani de când s-au aşezat pe aceste locuri colonişti de limbă germană din zona Alpilor şi a Europei Centrale.

– Credeţi că mai există astăzi interesul pentru literatură?

– Pentru mine, personal, literatură înseamnă suflet… Nu cred că ne-am pierdut cu toţii interesul pentru suflet. În aceste condiţii, suntem dependenţi de literatura bună, pe care trebuie să o căutăm ca un dar preţios de alintare sufletească, morală…

– Se poate vorbi şi azi despre condiţia scriitorului angajat social-politic?

– Cel puţin în scurta perioadă de când trăiesc în acestă lume, m-am confruntat cu diverse personalităţi literare angajate social-politic, care, în anumite conjuncturi şi situaţii date, au reuşit să profite din tot ce s-a putut. Şi astăzi trăim alături de astfel de oameni, care profită de anumite conjuncturi şi încearcă să iasă în evidenţă. Istoria, în acest caz, istoria literaturii, va cerne peste tot şi prin toţi, nimeni nu va fi uitat. Personal, cred în dreptate, indiferent de unde vine ea, şi mă voi pune şi în continuare în slujba ei, căci aşa este felul meu de a fi…

– Care este soarta omului de cultură din România de astăzi?

– Un Don Quijote modern, care încearcă să schimbe lumea din jurul său…

Adalbert GYURIS