Înv. Nicolae Mihăilescu, un mare şi inimos folclorist
Înv. Nicolae Mihăilescu s-a născut în anul 1914, ziua 26, luna noiembrie, în satul Zerveşti, comuna Turnu Ruieni. A terminat cursurile Şcolii Normale din Caransebeş în anul 1933, devenind învăţător. A păşit în viaţă cu un bogat bagaj de cunoştinţe profesionale şi un cald ideal – far de viitor –, de a contribui din plin la ridicarea nivelului cultural al celor în mijlocul cărora urma să-şi facă datoria de dascăl. Acest sfânt ideal i-a fost sădit, cu pasiune şi simţ patriotic, de vrednicii săi dascăli de dăscălie, dintre care aminteşte cu respect şi evlavie pe Gh. Neaţu, T. Tunea, N. Tomici, Tr. Vuia, A. Sequens, Al. Buţiu, S. Boşcai, Gh. Dimofte, D. Cuzma (cel mai tânăr, aproape de o vârstă cu el), dar şi pe alţi profesori, care au avut stagii mai scurte la Şcoala pedagogică, toţi exemple vrednice de urmat profesional, moral şi cetăţenesc.
Pe linie profesională, ca învăţător în localităţile Zerveşti, Pogăneşti şi Dalci, a fost notat de către inspectori cu calificativul ,,F.B.”, iar pe dosarul de recomandare la examenul de definitivat – cu ,,Excepţional”. Pentru activităţile desfăşurate în afară de profesia de bază, care se numesc, în nomenclatura dăscălească, activităţi extraşcolare, oarecum obligatorii după legile învăţământului, domnul învăţător a simţit o atracţie deosebită, socotindu-le nu ca o datorie legală, ci ca un impuls intern sufletesc de a-l emula şi a-l subjuga lor cu toată tăria fizică şi sufletească.
Doina Banatului, cu Laci la pupitru si Nicolae Mihailescu - director
Dotat fiind cu un bun auz muzical încă de mic copil, tatăl său îl lua la anumite festivităţi populare (nunţi, şezători, datini), mândrindu-se cu ,,câte ştia să cânte”, iar mama îl ducea şi la priveghiuri, micului Nicolae rămânându-i imprimate în memorie o mulţime de datini şi obiceiuri ale vremii. Încă de pe băncile Şcolii normale, la recomandarea profesorului, renumitul folclorist Lucian Costinescu (Lucian Costin), a cules şi i-a predat acestuia versuri populare, datini, ghicitori, proverbe (zicăli), numele elevului Nicolae Mihăilescu apărând alături de al altor elevi în culegerile folclorice ale acestui regretat culegător şi prezentator, în diferite publicaţii din acea vreme: ,,Ghicitori bănăţene” sau ,,Anecdote, snoave, legende”. Multe dintre aceste culegeri sunt din perioada anilor 1930-1940, unele publicate, altele… aşteaptând solicitarea de a fi transmise urmaşilor. (Nu ştim unde au ajuns aceste manuscrise şi de ce nu sunt publicate, dar dispariţia lor este un mare păcat).
Învăţător fără post, încă din octombrie 1934, a început şi a organizat un cor bărbătesc în sat, cu caracter bisericesc şi laic, organizând, de Sărbătorile de iarnă, prima manifestare publică de colinde, datini şi obiceiuri de Ajun, Crăciun şi Anul Nou, program la care a asistat şi inimosul profesor de muzică şi îndrumător D. Cuzma, pe care l-a invitat şi care a răspuns cu multă bunăvoinţă, oferind, totodată, şi o mulţime de sfaturi. De la dânsul au învăţat elevii ,,normalişti” metodica organizării unei ,,serbări populare”, tot cu sprijinul acestui profesor prezentând astfel de programe şi în satele din jurul Caransebeşului. Cu carneţelul în buzunar, asista la orice întrunire colectivă, fie a tineretului, fie a babelor, chiar şi la ,,sfada” dintre vecine, şi-şi nota vorbele pe care le auzea. Această îndeletnicire a păstrat-o toată viaţa. În fiecare dintre cele trei localităţi unde a activat ca învăţător, a instruit şi a condus câte o formaţie de ,,căluşeri”, cu cea din Dalci obţinând locul I pe judeţ, alături de formaţii mai mari din Obreja şi Marga (1949).
În perioada 1950-1962, datorită împrejurărilor, a fost silit să lucreze într-o instituţie economică (Cooperaţia de consum), cu regretul că timpul nu-i permitea să se ocupe intens de folclor. Totuşi, a reuşit să adune muzicanţii din Dalci, vreo 16, şi să înjghebeze un taraf, în care partea suflătorilor prima. Cu această formaţie, a ajuns în vara lui 1956 la Faza finală republicană, la Bucureşti, obţinând un premiu, locul III, cu taraful, şi un premiu personal pentru dirijare, precum şi cuvinte de caldă apreciere în revista ,,Muzica”. (Va urma)
