editorial


Antidote

Am trăit, sau mai degrabă cred că m-am jucat cu viaţa, după nişte reguli pe care singur mi le-am ales. Poate nu sunt cele mai frumoase, nici cele mai cinstite, dar ăsta a fost răspunsul şi răzbunarea mea pe principiile după care am fost crescut încă de când am deschis […]


500

Dacă am crezut? Cred că da, cu toate că în cale am întâlnit infinit mai multe obstacole decât trambuline. Aşa mi-am propus mai demult să încep articolul atunci când ziarul va ajunge la numărul 500, şi asta am şi făcut. Recunosc că, pe lângă faptul că mi-am repetat mereu fraza […]


Ultima carte

Nici n-am clipit măcar când, de exemplu, directorul postului de radio la care lucram acum vreo 15 ani s-a ascuns în debaraua de unde ştia că-mi iau apa minerală cu care-mi udam gâtul înainte de a intra să citesc ştirile în direct, la ora exactă, cu o mască de vârcolac, […]


Desenele mele animate

Puţine mai sunt, cred, lucrurile în stare să mă impresioneze, să mă mişte, adică, atât de tare încât, după ce le văd, să nu-mi iau gândul de la ele până seara şi, uneori, chiar să le visez. Dar mi se mai întâmplă, şi ultima oară am păţit-o zilele trecute. Am […]


Mâine urmează să mor

Pe vremea când eram ceva foarte neclar, când viaţa mi se zbătea undeva între copilărie şi adolescenţă, aveam doi prieteni foarte buni. Eram şi vecini, şi colegi de clasă, şi, dacă-mi aduc bine aminte, într-o noapte furtunoasă, când fulgerele şi tunetele ne cam băgaseră frica-n oase, am şi făcut un […]


Doi metri de praf

Din câte mi-aduc aminte, eu n-am spus niciodată, nimănui, să facă ori nu un anumit lucru. Singurul căruia mi-am permis să-i mai dau din când în când câte-un sfat, dar şi aia demult, când el era mai micuţ şi eu mult mai tânăr, a fost fiul meu. M-am oprit însă […]


Colţul drept al biroului

Într-o seară, nu demult, am aruncat o privire peste ultimele ziare, făcute teanc în colţul drept al biroului la care lucrez, şi, de parcă n-aş fi simţit nicio clipă cum a trecut vremea, m-am mirat că, în doar câteva săptămâni, se fac 500 de numere şi zece ani de când […]


Ultima Românie frumoasă

De Ziua Limbii Române, o doamnă distinsă, faţă de care nu m-am sfiit niciodată să-mi arăt respectul, n-am găsit altceva mai bun de făcut decât să încerc să-mi amintesc cum şi de ce am ajuns eu să consider data asta ca pe o a doua mea zi de naştere. Mergeam […]


Bastoanele Mareşalului

Cele mai limpezi şi mai vii amintiri ale mele se leagă, fără discuţie, de momentele pe care le-am trăit în Decembrie ’89. Dacă las la o parte gândurile şi imaginile care mă privesc numai şi numai pe mine, şi pe care bănuiesc că n-am să le povestesc şi n-am să […]


Aujviţ

Ştiu foarte bine ce înseamnă un ordin, credeţi-mă. Am primit câteva milioane, şi-n Armată, şi-n viaţa cea de toate zilele. Dacă aş fi executat măcar a suta parte din ele, mai mult ca sigur că astăzi aş fi fost altceva şi altundeva, însă n-am făcut-o. Poate şi din cauza asta […]