Căutând prin „Cutia cu amintiri” la sfârşitul anului trecut, maestrul Dumitru Jompan, binecunoscutul muzicolog de la Marga, a dat peste un manuscris vechi de 50 de ani, semnat de fiul său, Adrian Jompan, pe atunci elev al Liceului „Traian Doda” din Caransebeş. Redăm, în continuare, articolul scris în luna noiembrie a anului 1973.
E o zi de noiembrie neobişnuit de frumoasă, cu lume multă, îmbrăcată în straie de sărbătoare, cu mult soare…
La ferestrele larg deschise stau prinse covoare viu colorate, semn al hărniciei, talentului şi generozităţii locuitorilor comunei Marga.
Femeile, bătrînii şi copiii se îndreaptă spre Căminul cultural pentru a-i întîmpina pe aleşii oaspeţi – coriştii de la „Madrigal”.
La marginea satului, călăreţi şi maşini aşteaptă de asemenea sosirea solilor cîntării corale româneşti. Odată ajunşi, sînt conduşi către centrul satului, unde, în aplauzele entuziaste, în sunetele muzicii şi în uralele de „La mulţi ani!”, li se adresează cuvîntul de bun-venit.
Aşa au fost primiţi: cu multă căldură, prietenie şi ospitalitate.
Sala arhiplină aşteaptă cu nerăbdare ridicarea cortinei. Între cei prezenţi se află iubitori ai Euterpei veniţi din cele mai îndepărtate aşezări de pe Bistra ca să-i cunoască şi să-i asculte atît pe cei care au dus faima artei corale româneşti în lume, cît şi pe coriştii mărgani.
Şi iată că clipa mult-dorită a sosit.
Pe scena inundată de lumina reflectoarelor şi-a făcut apariţia Corul din Marga, renumit prin succesele repurtate în cei şaptezeci de ani de existenţă documentară, care au culminat cu ocuparea locului întîi pe ţară în cea de a treia etapă a prestigioasei emulaţii artistice „Cîntare patriei”, organizată de Televiziunea Română.
Piesele muzicale „Corul ţăranilor”, din opera „Năpasta” de Sabin Drăgoi, şi „Slavă Patriei” din oratoriul „Tudor Vladimirescu”, de Gheorghe Dumitrescu, au alcătuit o salbă de frumuseţi oferită în dar publicului şi oaspeţilor dragi. Aplauzele răsplătesc munca neobosită a artiştilor din Marga şi totodată anunţă începutul celei de a doua părţi a spectacolului muzical, susţinut de Corul „Madrigal”.
Locul straielor de un roşu aprins este luat de sobrietatea costumelor de epocă.
Privindu-i, ai impresia că te afli în faţa unui tablou al unui mare maestru din Epoca Renaşterii.
Ascultându-i, te simţi pătruns de muzică până în adîncul fiinţei şi încerci să descoperi ce anume au miraculos în stilul de interpretare: simplitatea, puterea de a se dărui, amplasarea vocilor, uşurinţa execuţiei? Să fie una dintre aceste trăsături, toate laolaltă, sau poate cu totul altceva?
La urma-urmei, îţi este şi greu să găseşti, să descoperi acest „CE”, fiindcă fiecare cîntec se consumă atît de rapid încît nu poţi să faci altceva decît să trăieşti această muzică divină.
Concertul se încheie cu aplauze, cu multe aplauze, cu flori, cu multe flori, cu îmbrăţişările celor doi dirijori, cu urări de succese viitoare, cu daruri oferite de gazde, oaspeţilor.
Cu acest prilej, dirijorul corului bucureştean, maestrul Marin Constantin, a lăsat scris pe una din filele monografiei Corul „Madrigal”, a muzicologului Viorel Cosma, următoarea dedicaţie: „Corului Căminului cultural din Marga, judeţul Caraş-Severin. În amintirea întîlnirii noastre din 11 noiembrie 1973, cu dragoste frăţească şi urări de noi şi mari succese în viitor! Corul «Madrigal», Marin Constantin, 1973”.
La despărţirea care a avut loc a doua zi dimineaţa, mărganii au mulţumit corului şi dirijorului oaspete pentru învăţămintele dobândite cu prilejul acestei vizite de neuitat, urîndu-le, la rîndul lor, succese mari în turneul care urmează să aibă loc peste puţină vreme în Germania.
Adrian JOMPAN