Sandi Tatarici a văzut lumina zilei în anul 1935, ziua 7, luna aprilie, în localitatea Cehul Silvaniei, județul Sălaj, fiind copilul Zarcăi și al lui Iulius. Până în clasa a X-a a învățat în localitatea Dejan, județul Timiș, după care a urmat Școala de mecanici agricoli la Deta și Filiași.

Dragostea de muzică a avut-o de mic copil, el îndrăgind foarte mult trompeta și fiind încurajat și instruit de prof. Ioan Corbu, de la Opera Română din Timișoara. A început activitatea artistică profesionistă în anul 1959, la Ansamblul Sârb. Fiind descoperit de directorul și dirijorul Orchestrei „Lazăr Cernescu” („Doina Banatului”) din Caransebeș și propunându-i-se să fie angajat aici, acceptă, activând în acest loc din anul 1960 până în 1962.

Prin calitățile sale vocale și printr-un timbru aparte, a avut succes în spectacolele organizate, la aceasta contribuind din plin și faptul că știa să cânte și din trompetă. Sandi și-a petrecut o parte din viață la Slatina-Timiș, unde s-a și căsătorit și unde a avut foarte mulți prieteni care l-au iubit. Ca o pată de culoare, merită amintit faptul că fost cooptat în echipa de fotbal a comunei. Amintirile frumoase de aici Sandi nu le-a uitat niciodată, și de aceea, atunci când ajungea în turnee prin Caransebeș, de fiecare dată poposeau și în Slatina-Timiș, pentru a le cânta prietenilor de aici.

Spicuim din cartea lui Johnny Bota „Istoria jazzului”, apărută la Editura Breviar, din Sighetu Marmației, care a constituit o surpriză plăcută pentru cunoașterea peisajului muzical din anii comunismului, în partea de Vest a țării, volum premiat de Uniunea Compozitorilor din România. Printre altele, aici spune că în decembrie 1971, formația „Mini Max”, unde printre alți artiști îl regăsim pe Sandi Tatarici la trompetă și voce, cânta la barul de noapte al Hotelului Continental, acesta beneficiind, în mod excepțional, de aprobare pentru program până la 5 dimineața. Sandi mai cânta, de asemenea, alături de alți colegi, la Pro Musica.

A avut turnee aproape în toată Europa și America. A colaborat în țară cu Filarmonicile din Arad, Oradea, Timișoara, Cluj, București, de asemenea cu Ansamblurile de amatori „Iedera” din Oțelu Roșu, „Reșițeana” din Reșița, fiind bun prieten cu Afilon Lațcu.

Dragostea de cântec autentic, și mai ales de cel sârbesc, l-a determinat să înregistreze, cu vocea lui de aur, la Casa de Discuri Profesional Audio din Arad, mai multe melodii, dintre care amintim câteva: Toți îmi spun că-mi trăiesc viața, Dă-mi un pic de pâine și un pic de sare, Perina tristeții, Ai fost femeia ce știe să iubească, Îmi aduc aminte bine etc.

Sandi a revenit la Caransebeș în data de 15 septembrie 2016, cu prilejul aniversării a 65 de ani de la înfiinţarea Ansamblului „Doina Banatului”, unde, prin vocea lui și a trompetei fermecate, a entuzismat publicul spectator.

Ștefan ISAC