Get Adobe Flash player

Spiritualitate

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, prăznuit în parohia Teregova

Vizualizari: 175

În fiecare an, finalul lunii octombrie este prilej de mare sărbătoare la Teregova, unde, conform tradiţiei, teregovenii împreună cu „goşcii” lor se bucură de celebrarea hramului bisericii şi al comunităţii, anume, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Astfel, şi de această dată, încă din ajunul praznicului, în seara de joi, 25 octombrie, alături de preoţii slujitori Simion Bica şi Ioan Smultea, credincioşii s-au adunat în sfânta biserică, unde, după Slujba Vercerniei, un grup de elevi de la Liceul Tehnologic „Sf. Dimtrie” a rostit cu multă emoţie şi cinstire Acatistul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, ocrotitorul urmaşilor celor care au ridicat aici, spre a lui cinstire, la sfârşitul veacului al XVIII-lea, o monumentală biserică ortodoxă. Continuă să citești

Preotul Gheorghe Popovici, omul care a sfinţit locul

Vizualizari: 125

Fiul lui Gheorghe și Floarea Popovici, preotul Gheorghe Popovici s-a născut în satul Măru, la 30 iulie 1887, fiind ginerele preotului Dimitrie Popovici. În perioada 1906-1909 urmează cursurile Institutului Teologic din Caransebeş. A fost hirotonit preot în 28 mai 1910, de către vrednicul de pomenire Dr. Elie Miron Cristea, Episcopul Caransebeșului, fiind primul preot hirotonit de către viitorul Patriarh al României.

Este instalat ca paroh în Măru, unde duce o activitate intensă pe mai multe planuri: bisericesc, cultural, naţional şi economic. Dotat cu multe calităţi, a răspuns cu vrednicie chemării, punând în activitatea pastorală toată puterea sa de muncă. A realizat multe lucruri frumoase. Prin truda sa s-a zidit şi s-a pictat măreaţa biserică și s-a reconstruit școala. Datorită frumoasei și fructuoasei sale activități, a primit câteva distincții: Brâul roșu, Blana roșie pentru râvnă și Medalia ,,Răsplata muncii pentru biserică și construcții școlare”.

Ca preşedinte al Sfatului Naţional Local, a participat la Adunarea Naţională de la Alba-Iulia la 1 Decembrie 1918.

În timpul reformei agrare din perioada 1923-1927, intervine în vederea împroprietăririi săracilor din sat cu pădure din terenurile de pe Șasa. Continuă să citești

Zi de sărbătoare pentru credincioșii de pe Valea Bistrei

Vizualizari: 556

Sâmbătă, 1 septembrie, la Începutul Indictionului, adică al Anului Nou bisericesc, Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte pe Sfântul Dionisie, părintele Erei creştine. În această zi, Schitul „Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul” din Bucova îşi va sărbători ocrotitorul. Monahii și credincioșii de pe Valea Bistrei se vor bucura de prezența în mijlocul lor a Preasfinției Sale Lucian Mic, Episcopul Caransebeșului. De asemenea, vor sluji, în sobor, alături de Întâistătătorul Eparhiei, preoți și diaconi din zonă.

Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul, cel Mic sau Smerit, s-a născut în Scythia Minor între anii 460 şi 470 şi a murit în Italia, la Vivarium, pe la 545-550. El a atras atenţia multor cercetători, care l-au numit „erudit daco-roman”, sau „Dionisie Romanul”, o podoabă a Bisericii noastre strămoşeşti, totodată fiind considerat şi părintele Erei creştine şi al Dreptului bisericesc. A fost canonizat la data de 27 octombrie 2008, de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Continuă să citești

Ca o adiere de vânt…

Vizualizari: 183

„A zis Domnul: Ieşi şi stai pe munte înaintea feţei Domnului! Că iată Domnul va trece; şi înaintea Lui va fi vijelie năprasnică ce va despica munţii şi va sfărâma stâncile, dar Domnul nu va fi în vijelie. După vijelie va fi cutremur, dar Domnul nu va fi în cutremur. După cutremur va fi foc, dar nici în foc nu va fi Domnul. Iar după foc va fi adiere de vânt lin şi acolo va fi Domnul“. (3 Regi, c. 19, v. 11, 12)

Omul trudește toată viața. Este asemenea furnicii ce nu găsește o clipă pentru a se odihni, este asemenea albinei lucrătoare care după marile culesuri, cu trupul istovit, închide ochii, lăsând locul puietului să modeleze și să înmulțească aurul din stup. Nimic nu se obține cu ușurință în viață. Cei care cred acest lucru, ar trebui să arunce o privire în urma lor și ar înțelege că în spatele muntelui sunt clipe și ani de răbdare, de osteneală, de muncă.

Nimeni nu a ajuns în vârful muntelui fără trudă. În toată truda omului e atâta amărăciune! Câteodată vijeliile se aprind la picioarele lui. Poate cade un moment sub povara sarcinii, a furtunii ce-l macină, poate mai rătăcește o clipă și ar dori să renunțe, ca mai apoi să-și adune din nou toată forța și să meargă mai departe. După câte un povârniș se mai împiedică iarăși și totul se cutremură în jurul lui și încrederea îi slăbește și ar dori să renunțe, pe urmă își revine și o ia din nou la goană. Focul îl arde, dar el înaintează până ce simte o adiere, acea adiere de vânt lin din vârful muntelui, acea mângâiere lină a cununii biruinței. Continuă să citești

Fiul risipitor

Vizualizari: 237

Călcam pe iarba umedă și proaspăt botezată de ploaia razelor solare. În jurul meu, toate vietățile au prins glas. În teii sobri, trecuți prin zeci de primăveri, asemenea unor soldați ce-au învățat să trăiască pe câmpul de bătălie, cu dragoste de țară în suflet, păsările au început un cântec dulce. În fața mea se înălța mare și rece un monument închinat unor eroi ai neamului românesc, un monument pictat cu litere de foc și sânge, litere ce se închegau în nume bine definite, numele celor ce-au îmbrățișat pământul țării prin jertfa lor.

Citind șirul nesfârșit de eroi, Ion, Pătru, Gheorghe, Pavel, Dumitru, Nicolae etc., gândul mi-a zburat departe. A ajuns la românii ce au plecat dincolo de granițele țării, au plecat la muncă, asemenea unor robi, pe pământ străin. Copiii lor au rămas în țară. Pe unii dintre ei i-am cunoscut. I-am văzut că își iubesc și își respectă țara. La un eveniment în cadrul căruia s-a intonat Imnul României, chiar și cei care se aflau în culisele acestuia s-au oprit din orice activitate, au dus mâna dreaptă la inimă și au rămas preț de câteva minute nemișcați. Continuă să citești

Mănăstirea Poiana Mărului şi-a sărbătorit hramul

Vizualizari: 247

La sfârşitul săptămânii trecute, sute de pelerini au participat la slujbele prilejuite de hramul Mănăstirii Poiana Mărului. Atât în ziua prăznuirii Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, cât și în ajunul hramului, pentru obștea mănăstirii a fost o adevărată sărbătoare.

Manifestările au debutat sâmbătă, cu procesiunea din Parohia Măru până la așezământul monahal, cu Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care datează din anul 1520 și se păstrează în biserica din această parohie. La finalul procesiunii, Icoana a fost așezată în biserica mănăstirii, după care au fost oficiate Slujba Vecerniei cu Litie, Utrenia, Acatistul Sfântului Ioan Botezătorul și rugăciunile de dezlegare. Răspunsurile la strană au fost oferite de Grupul psaltic „Ethos” al Episcopiei Caransebeșului. Continuă să citești

Mânăstirea de la Poiana Mărului îşi sărbătoreşte hramul

Vizualizari: 271

Timp de două zile, Mânăstirea „Naşterea Sf. Ioan Botezătorul” din Poiana Mărului îşi va sărbători hramul. Astfel, sâmbătă, 23 iunie, de la ora 17, cei prezenţi vor pleca în procesiune cu Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, de la Parohia Măru la mânăstire, după care, de la ora 19, va fi oficiată Slujba Vecerniei şi a Litiei, iar începând cu ora 21, Utrenia, Acatistul Sf. Ioan Botezătorul şi se vor face rugăciuni de dezlegare.

Duminică, la ora 7, va avea loc Sfinţirea apei, la ora 7.30 – Taina Sfântului Maslu, iar la ora 9.30 va fi oficiată Sfânta Liturghie Arhierească, de către PS Lucian, Episcopul Caransebeşului. 

Continuă să citești

Rusaliile, în conştiinţa lumii creştine

Vizualizari: 129

Când la patruzeci de zile Iisus s-a înălţat la cer, în faţa apostolilor, dispărând în înălţimi, le-a promis acestora că le va trimite ceea ce le mai lipsea încă, şi ceea ce urma să dea conţinut, avânt şi grai credinţei lor: înţelepciune, cunoştinţe, puteri spirituale deosebite şi darul cuvântului.

După zece zile de la Înălţare, Duhul Sfânt, într-adevăr, a făcut din apostoli oameni noi, alţi oameni. Erau aceiaşi, şi totuşi alţii. Erau alţii, pentru că ştiau ceea ce n-au învăţat şi n-au ştiut niciodată până atunci. Erau alţii, pentru că aveau un curaj pe care nu-l avuseseră niciodată până atunci. Erau alţii, pentru că puteau face „semne şi minuni”, cum nu putuseră face înainte. Erau alţii, pentru că puteau vorbi, puteau argumenta după ştiinţa celei mai desăvârşite gândiri, cum nu putuseră face niciodată până la Cincizecime. Acestea erau însuşirile de care aveau nevoie pentru a-şi începe activitatea misionară şi lucrarea apostolică. Continuă să citești

Traducere