Get Adobe Flash player

Spiritualitate

Despre judecată


„El (Hristos) are lopata în mână şi va curăţa aria Sa şi va aduna grâul în jitniţă, iar pleava o va arde cu foc nestins.” (Matei 3,12)
Judecata este răpirea fără rușine a dreptului lui Dumnezeu, în timp ce osândirea înseamnă pieirea sufletului celui care o rostește (de altfel, din pricina acesteia a fost osândit și fariseul din parabolă).
Nu avem îndreptățirea să judecăm pe nimeni, nici chiar stările de lucruri. Nici pe cei morți nu trebuie să-i osândim, pentru că din fericire sufletele tuturor oamenilor sunt în mâna lui Dumnezeu. Când omul le vede pe toate prin prisma gândurilor bune, este curățit și fericit de Dumnezeu. Prin cugetele cele de-a stânga, omul îi osândește și îi nedreptățește pe ceilalți, împiedicând astfel harul dumnezeiesc să se apropie și diavolul vine și-l ia prin surprindere.
Părintele Selafil de la Noul Neamț spune: „Să nu judeci pe nime, judecă numai lucrurile tale, faptele tale, dar pe celelalte nu le judeca, lasă-le lui Hristos”. Continuă să citești

„A înflorit pustia – 20 de ani de slujire în Casa Teiuşului”

Timp de două zile, sub genericul „A înflorit pustia – 20 de ani de slujire în Casa Teiuşului”, la Mânăstirea „Adormirea Maicii Domnului” Teiuș a fost mare sărbătoare, cu prilejul marcării celor 20 de ani de slujire la acest așezământ monahal. Pusă sub ocrotirea Maicii Domnului, mânăstirea şi-a serbat pentru prima dată hramul în 15 august 1999, după ce în toamna anului 1998, într-o şedinţă a Consiliului Eparhial al Episcopiei Caransebeşului, s-a decis construirea unui aşezământ monahal în oraşul de reşedinţă al Episcopiei Banatului Montan, fiind numit egumen ieromonahul Justinian Tibil.

Sâmbătă, 21 septembrie, PS Daniil Stoenescu, fost Episcop al Vârşeţului şi ucenic al lui Arsenie Boca, împreună cu un sobor de preoţi, a oficiat Vecernia în biserica aşezământului monahal, moment la care au participat numeroşi credincioşi, dar şi reprezentanţi ai administraţiei publice, printre care s-au numărat primarul Felix Borcean şi consilieri locali, apoi, în Altarul de vară, a avut loc un concert de muzică laică şi bisericească susţinut de artişti de la Opera Română din Timişoara. Manifestarea s-a încheiat cu decernarea unor diplome şi cu o agapă frăţească. Continuă să citești

Despre necazuri

În lume necazuri veți avea, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea” (Ioan 16,33)

Necazurile neîncetate pe care Dumnezeu le trimite omului sunt semnul unei griji dumnezeiești deosebite față de dânsul. Rostul necazurilor poate fi diferit. Ele se trimit ori pentru tăierea răului, ori pentru înțelepțire, ori pentru mai multă slavă în viața viitoare, ori ca pedeapsă pentru păcatele săvârșite mai înainte.

Necazurile puternice sunt întotdeauna semnul harului lui Dumnezeu. Trebuie doar să răbdăm!

Psalmistul ne îndeamnă: „Nu vă încredeți în cei puternici, în fiii oamenilor, în care nu este izbăvire” (Psalmul 145,3). Să nădăjduiți totdeauna doar în Dumnezeu, și niciodată în oameni. Atunci tot răul va cădea de la noi precum o creangă tăiată. Continuă să citești

Mii de credincioşi, în pelerinaj pe Muntele Mic

Peste 3.000 de pelerini au participat sâmbătă, 14 septembrie, la cel de al XIV-lea Pelerinaj organizat de Episcopia Caransebeșului în ziua Praznicului Înălțării Sfintei Cruci, la Crucea-monument de pe Muntele Mic, în anul în care este sărbătorit Centenarul Bănățean. Aceştia s-au alăturat unui sobor de ierarhi, preoți și diaconi, precum și militarilor care au venit și în acest an la remarcabilul eveniment din Banatul de Munte.

La orele dimineții s-a pornit în procesiune de la troița aflată la intrarea în stațiune, până la Crucea-monument, construită pentru cinstirea memoriei eroilor bănățeni căzuți în luptă pentru făurirea idealului poporului român, Marea Unire. Continuă să citești

Mărturisirea

Mărturisiți-vă unul altuia păcatele și vă rugați unul pentru altul, ca să vă vindecați, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului” (Iacov 5,16)

Păcatele săvârşite împotriva semenului trebuie să fie mărturisite înaintea lui pentru a primi iertare şi pentru a reface relaţia cu el. Totodată, în felul acesta, dovedim că suntem dispuși să ne asumăm responsabilitatea pentru fapta noastră şi că avem încredere şi sperăm că vom fi primiți şi iertați. Sufletul nobil va oferi iertare, prin harul lui Dumnezeu, indiferent de mărimea greşelii.

Mărturisirea păcatelor, a greşelilor şi a fărădelegilor înaintea unei persoane în care ai încredere aduce vindecare emoţională. Dezvăluirea propriilor nedesăvârşiri înaintea unui prieten creştin credincios va uşura povara păcatului. Pe lângă aceasta, mărturisirea reciprocă întăreşte relaţiile interpersonale. Manifestarea încrederii în celălalt şi acceptarea încrederii lui transformă relaţia într-o prietenie veritabilă şi durabilă. De altfel, procesul de consiliere se întemeiază pe principiul că vorbirea este benefică pentru suflet. Este adevărat că există tulburări psihice care necesită tratament de specialitate, însă multe probleme sufleteşti pot fi rezolvate la nivelul bisericii şi al comunităţii sociale. Faptul acesta este adevărat mai ales în dreptul unor probleme apărute în urma deteriorării relaţiilor interpersonale – neînţelegeri, bârfă, invidie etc. Continuă să citești

Floriile

Duminică, 21 aprilie, creştinii ortodocşi sărbătoresc Intrarea triumfală în Ierusalim, sau Duminica Floriilor, eveniment care a fost pregătit de trei momente de o însemnătate deosebită pentru creştinism. În această ediţie vă prezentăm semnificaţia vindecării orbilor din Ierihon, convertirea lui Zaheu şi ungerea din Betania. De asemenea, tot în acest număr încercăm să abordăm Sărbătoarea Floriilor şi din alt punct de vedere, anume, ca eveniment care deţine un loc important în calendarul popular, fiind, de fapt, sărbătoarea victoriei definitiv câştigate de natură în lupta pentru reînvierea din moarte, la care este condamnată, anual, de frigul iernii. (Pr. D.P. Mărgineanu, C. Neumann).

Să ne amintim, pe rând, de semnificaţia celor trei evenimente la care am făcut referire. În drumul spre Ierusalim, Iisus se întâlneşte pentru ultima dată în viaţa Sa pământească cu cea mai apăsătoare suferinţă umană – lipsa vederii. Doi orbi îl întâmpinară într-un strigăt unic: „Doamne, ai milă de noi, Fiu al lui David!“ (Mt. 20, 30). Altul mai încolo, după nume Bartimeu, adică, în ebraică, „Fiul lui Timaios“ (Mc. 10, 47-78), la fel strigă de două ori: „Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă!“, „Fiul lui David, fie-Ţi milă de mine!“ (Lc. 18, 38-39). Pe Iisus îL cuprinde o infinită milă şi le redă vederea pe măsura credinţei lor. Continuă să citești

Despre ispite

„Fericit bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se va lua cununa vieții, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce Îl iubesc pe El” (Iacov 1,12); „Fiți treji, privegheați. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită” (I Petru 5,8)

Cât este de dușmănos diavolul față de noi, Sfânta Scriptură mărturisește: el ispitește fie credința, fie dragostea, fie nădejdea noastră. Ispitește credința, strecurând îndoiala, neîncrederea, semănând erezia, schisma, apostazia; ispitește dragostea, întorcând voia noastră de la săvârșirea poruncilor lui Dumnezeu și semănând vrajba între noi; ispitește nădejdea, ducându-ne la deznădejde față de viața veșnică și de bunătățile făgăduite. Continuă să citești

Concert prepascal la Teregova

La ora cuvenită vecerniei, duminică, 7 aprilie, în Biserica parohială din Teregova au fost intonate cântări de laudă spre slava lui Dumnezeu. Acest eveniment special, care se înscrie în seria acţiunilor dedicate „Anului omagial al satului românesc”, a coincis cu organizarea Concertului prepascal intitulat sugestiv „La umbra crucii Tale”, sub auspiciile Episcopiei Caransebeşului. Cu această ocazie, enoriaşii de toate vârstele din localitatea gazdă, dar şi oaspeţii veniţi împreună cu preoţii lor din parohiile arondate Cercului misionar-pastoral  Valea Timişului, au avut bucuria de a primi în dar, de la oameni cu har, Cuvântul Domnului sub forma unui curcubeu de cântări religioase specifice Postului Mare. Continuă să citești

Sfântul Ioan Scărarul (579 – 649 d. H.), teolog al ascezei creștine

Unul dintre cei mai străluciți sfinți părinți ai perioadei patristice a fost și va rămâne Sfântul Ioan Sinaitul, sau „Scărarul”, numit după cea mai prolifică operă a sa, intitulată „Scara Raiului”. Acest părinte monah, care toată viața s-a nevoit a-i plăcea lui Dumnezeu, a îmbogățit teologia ortodoxă patristică, dar mai ales pe cea ascetică, fiind până azi unul din cei mai mari părinți ai pustiei. Sfântul Ioan cel din Sinai s-a născut în jurul anului 579, în Siria. Precizăm că datele referitoare la biografia acestui mare părinte al pustiei sunt destul de sărace și inexacte. Deși nu avem date despre studiile lui, el a fost supranumit „Scolasticul”, adică „Eruditul”, pentru limbajul distins și îngrijit din scrierile sale, ceea ce ne face sa credem că a avut parte de o educație aleasă, provenind cel mai probabil dintr-o familie nobilă. Pe când avea șaisprezece ani, intră în ascultare la Ava Martirie din Muntele Sinai, iar la douăzeci de ani de la moartea duhovnicului său se retrage în Pustia Thola, aproape de Muntele Sinai, vreme de 40 de ani, iar mai apoi, fiind rugat de monahii din Mânăstirea Sinaiului, ajunge stareț al acesteia.

Pe când era încă în Pustia Tholei, timp de o lună vizitează o mânăstire vestită de pe lângă Alexandria cu viața de obște, şi care avea o obște de anahoreți și una de penitenți. Rămâne impresionat de cele văzute aici și se hotărăște să scrie opera sa „Scara Raiului”. Potrivit patrologilor, în jurul anului 638 ajunge stareț al Mânăstirii Sinai, pe care o conduce, credem, până la moartea sa, în anul 649. Din biografia lui reiese că a apreciat foarte mult operele lui Grigorie Dialogul, Papă al Romei, trecut la cele veșnice în anul 604. Sfântul Ioan Scărarul a fost recunoscut și pentru viața lui simplă și smerită, fapt care i-a adus o mulțime de ucenici monahi sau mireni. Dar pentru ca să nu își tulbure nevoința sa către Dumnezeu, Sfântul Ioan a fugit, căutându-și altă peșteră. Continuă să citești

Traducere