Get Adobe Flash player

Sfântul Ioan Scărarul (579 – 649 d. H.), teolog al ascezei creștine

Vizualizari: 87

Unul dintre cei mai străluciți sfinți părinți ai perioadei patristice a fost și va rămâne Sfântul Ioan Sinaitul, sau „Scărarul”, numit după cea mai prolifică operă a sa, intitulată „Scara Raiului”. Acest părinte monah, care toată viața s-a nevoit a-i plăcea lui Dumnezeu, a îmbogățit teologia ortodoxă patristică, dar mai ales pe cea ascetică, fiind până azi unul din cei mai mari părinți ai pustiei. Sfântul Ioan cel din Sinai s-a născut în jurul anului 579, în Siria. Precizăm că datele referitoare la biografia acestui mare părinte al pustiei sunt destul de sărace și inexacte. Deși nu avem date despre studiile lui, el a fost supranumit „Scolasticul”, adică „Eruditul”, pentru limbajul distins și îngrijit din scrierile sale, ceea ce ne face sa credem că a avut parte de o educație aleasă, provenind cel mai probabil dintr-o familie nobilă. Pe când avea șaisprezece ani, intră în ascultare la Ava Martirie din Muntele Sinai, iar la douăzeci de ani de la moartea duhovnicului său se retrage în Pustia Thola, aproape de Muntele Sinai, vreme de 40 de ani, iar mai apoi, fiind rugat de monahii din Mânăstirea Sinaiului, ajunge stareț al acesteia.

Pe când era încă în Pustia Tholei, timp de o lună vizitează o mânăstire vestită de pe lângă Alexandria cu viața de obște, şi care avea o obște de anahoreți și una de penitenți. Rămâne impresionat de cele văzute aici și se hotărăște să scrie opera sa „Scara Raiului”. Potrivit patrologilor, în jurul anului 638 ajunge stareț al Mânăstirii Sinai, pe care o conduce, credem, până la moartea sa, în anul 649. Din biografia lui reiese că a apreciat foarte mult operele lui Grigorie Dialogul, Papă al Romei, trecut la cele veșnice în anul 604. Sfântul Ioan Scărarul a fost recunoscut și pentru viața lui simplă și smerită, fapt care i-a adus o mulțime de ucenici monahi sau mireni. Dar pentru ca să nu își tulbure nevoința sa către Dumnezeu, Sfântul Ioan a fugit, căutându-și altă peșteră.

„Scara Raiului”, sau „Tablele duhovnicești”, așa cum a fost numită lucrarea inițial, este un tratat de 30 de capitole, în care se arată cum se poate omul desăvârși. Numărul de capitole este unul simbolic, și face referire la anii Mântuitorului. Noțiunea de scară pe care a folosit-o Sfântul Ioan se pare ca este foarte veche, ea provenind din Siria, țara sa natală, și își are ca izvor lucrarea siriacă „Cartea treptelor”, una dintre cele mai vechi cărți ascetice din literatura siriacă. Scara, sau treptele, din cartea Sfântului Ioan, fac referire la scara pe care a văzut-o Patriarhul Iacov în drum spre Mesopotamia, conform Facerea 28, 12. Stilul lucrării este unul foarte dur și fără menajamente, Sfântul Ioan Sinaitul criticând în lucrarea sa toate patimile și păcatele de care trebuie să se ferească creștinul în viața sa.  Motivul scrierii lucrării „Scara Raiului” este rugămintea starețului Ioan din Rait, care i-a cerut Sfântului Ioan din Sinai un îndreptar pentru desăvârșirea monahului. De remarcat faptul că lucrarea lui Ioan Scărarul a fost apreciată de-a lungul timpului în lumea ortodoxă, fiind tradusă în nenumărate limbi și tipărită în nenumărate ediții. Prima tipărire a lucrării „Scara Raiului” la noi a fost în 1618, când Sfântul Mitropolit Varlaam al Moldovei traduce lucrarea după edițiile slavone și grecești. Pentru importanța lucrării sale, Biserica Ortodoxă îl cinstește în a patra duminică a Postului Sfintelor Paști, ca un mare învățător al ascezei creștine.

Diacon Traian Nicolae PROFIR

Traducere