Draperii albe


Aerul tare şi aromele diverselor flori de munte şi ierburi îţi izbesc violent nările în rafale, făcându-te să simţi chiar cu ochii închişi că te afli pe înălţimi. Şi-n toată această lume a naturii vegetale, cu forme, culori şi nuanţe parfumate, ceva te îndeamnă să cauţi luminişurile, unde pajiştile, încărcate cu întâia sevă a primăverii, ca o explozie, se revarsă în apa celor „şapte izvoare”.

Jos, stânci albe şi pietriş rotunjit de timp şi de ploi, etalând cele mai delicate nuanţe, un adevărat poem al apei şi pietrelor. În rest, nesfârşita întindere de stâncă, zeitate ocrotitoare a acestui colţ de lume în afara lumii, unde albul pare mai alb, iar vraja lumii şi a clipei, mai adâncă.

Pe aceste meleaguri ale supremei frumuseţi, unde muntele se uneşte cu zarea, unde pădurea îmbrăţişează stânca albă, singurele semne, singurele repere ale mişcării omului sunt potecile de pământ sau piatră, precum şi drumul pietruit ce urcă în serpentine. Toate aceste poteci, ca şi drumul pe care astăzi urcă sau coboară maşinile grele, se întretaie cu răscrucile existenţei, mereu înecate de tufişuri dese.

Furat de acest fluid imperceptibil, de această emoţie vie, când fiecare secundă este o lungă fericire, pentru moment această stare de vis se spulberă, supunându-te unei probe de verificare că exişti.

Acest sentiment, de o extraordinară exaltare, nu este decât o detaşare de existenţă, o contopire înfiorătoare între sublim şi straniu. În jur, iradiere divină.

Ca după o măreaţă cortină, pereţii alb-cenuşii, albăstrui-roz strălucesc în soarele tinerei dimineţi.

Liniştea este dintr-odată deranjată de zgomotul maşinilor şi utilajelor ce dau o luptă pieptişă cu peretele orizontal sau vertical al stâncii nesfârşite. Blocuri mari, paralelipipedice, secţionate de fierăstraiele speciale, în greutate de zeci de tone, pornesc continuu la vale, spre platoul depozitar din Voislova şi S.C. „Marmosim” S.A. Simeria, pentru a fi valorificate sau prelucrate.

Drumul spre Cariera de Marmură Ruschiţa nu este greu de urcat. Brusc, ni se deschide o perspectivă uluitoare: un deal înalt, secţionat până la nivelul solului în trepte, parcă trasate cu rigla. Marmura albă e greu de privit cu ochiul liber, mai ales când soarele îşi răspândeşte razele cu dărnicie.

Dealurile din jur – Dealul lui Ionel, Dealul Maria, precum şi cariera actuală, situată între Pârâul cu Raci şi Valea Padeşului, sunt numai marmură.

La Cariera de Marmură Ruschiţa se poate vorbi despre un complex program de modernizare a producţiei, ce cuprinde o gamă largă de probleme tehnice, de la extracţie şi până la transportul blocurilor de marmură. Multe noutăţi, multe idei noi puse în aplicare, în folosul producţiei. Orele muncii sunt neîntrerupte. Se munceşte intens. Întreg procesul tehnologic este supravegheat atent de către inginerul Viorel Berindei, şeful Carierei.

Rivalizând în frumuseţe şi conţinut cu Marmura de Carrara (Italia), Marmura de Ruschiţa a împodobit de-a lungul timpului importante edificii din ţară şi străinătate. În Bucureşti – Casa Presei Libere, Opera de Stat, Palatul Victoria, apoi complexele turistice balneare de la Mamaia, Eforie şi Mangalia, aşezăminte mânăstireşti şi biserici, iar în vremea noastră, colosul arhitectural „Casa Poporului”.

Marmura de Ruschiţa a fost pusă în valoare pe piaţa externă încă de la începutul exploatării ei. Concurenţa era foarte mare, datorită rivalului „Carrara”. Treptat, s-a reuşit o mai bună cunoaştere a calităţii ei şi, astfel, a început exportul în aproape toate ţările lumii.

În 1937, la Paris a avut loc o expoziţie internaţională a marmurei, unde marmura de Ruschiţa îşi găsea adevărata valoare şi un loc de frunte în lume, datorită calităţii şi durităţii ei.

Astăzi, cele mai moderne maşini havează marmura. Maşinile sunt mobile şi pătrund la o adâncime de 4-5 m. Blocul rotativ, pe marginea căruia sunt fixate peste 150 de diamante, ajută la tăierea şi dislocarea blocurilor.

Sub privirile atente ale celor câteva zeci de muncitori, firul subţire retează vizibil stânca în care se ascunde câte o statuie. Statuile gem, dar plânsetul lor e acoperit de scrâşnetul maşinilor.

S.C. „MARMOSIM” S.A. Simeria, firma cea mai extinsă şi specializată în extragerea şi prelucrarea marmurei, este dotată cu cele mai moderne maşini şi instalaţii. De altfel, marmura, în zilele noastre, e o problemă de mare importanţă în domeniul industriei. Pe lângă „MARMOSIM” Simeria, un beneficiar de seamă este şi firma OMYA A.G., care a devenit un brand internaţional. Aici marmura este transformată în pigmenţi folosiţi în numeroase ramuri industriale. Carbonatul de calciu este un component important pentru adezivi şi masele plastice, cauciucuri, hârtie şi carton, apoi pasta de dinţi care conţine particule de minerale din calcar, rocă de var sau marmură. Tot carbonatul de calciu ajută la fabricarea hârtiei cu un grad de alb ridicat, precum şi la fabricarea vopselelor moderne, folosindu-se cele mai avansate tehnici şi cerinţe ecologice.

În faţa mea, Valea Rusca se desfăşoară molcomă şi delicată. Se revarsă cum se revarsă părul unei fete frumoase peste umerii fragezi şi calzi. Uneori, curge despletită ca o rază de soare. Alteori, seamănă cu o umbră mătăsoasă cuprinsă de un somn adânc sau de visul timpului dezvelit de aşteptare. O privesc cum se rostogoleşte, cum se pierde sub curiozitatea mea crescândă, iar semnul ei trece în memoria vremii.

Aşez în rândurile acestea o lacrimă de bucurie la vremea când primăvara trece la pas prin această mică aşezare de la capăt de lume, cu ferestrele deschise de vreme. Mă bucur nespus de mult că am avut fericitul prilej ca, în drumurile mele, să întâlnesc mărturii de viaţă, de dragoste, şi mai ales de muncă.

Ruschiţa, aici unde marmura albă şi pădurea psalmodiază împreună, aici, în lumea unor surprinzătoare contraziceri geografice, aici, unde există încă oameni care îşi duc viaţa prin ani, cu minunate realizări.

Doinel Puiu MĂRGINEANU