Get Adobe Flash player

Social

În amintirea lui Trandafir Cocârlă: Un om între oameni

Pretutindeni și întotdeauna au fost oameni care, prin viața și faptele lor mărețe, s-au evidențiat, deosebindu-se de cei din jur. Dar și mai mult, dacă unora li s-a reținut numele cu strângere de inimă și cu dispreț, alții, în schimb, rămân mereu vii în mentalul social, acordându-li-se admirație și cinstire…

Unul dintre cei vrednici de aducere aminte sau de pomenire este și Trandafir Cocârlă, mai cu seamă acum, la 90 de ani de la nașterea sa, în 4 aprilie 1929.

Pe o placă descoperită de arheologi cu mai mult timp în urmă rămâne încrustat cu litere grecești următoarea inscripție: „Ceea ce ai făcut numai pentru tine piere odată cu tine, dar ceea ce ai făcut pentru alții rămâne ca să-și amintească de tine”… Cât de adevărate sunt aceste cuvinte, ușor putem înțelege când vedem că, pe lângă majoritatea covârșitoare a oamenilor care vin și pleacă din această viață, fără să lase aproape nimic bun în urma lor, există și spirite înalte, mărețe, cu vocația și capacitatea de-a se dărui comunității din care fac parte, încât fără să vrea intră în memoria colectivă și chiar în istorie, ca „Oameni între oameni”, înțelegând că activitatea lor, faptele lor, opera lor, de care beneficiază posteritatea, îi deosebesc de oamenii de rând… Iar pentru a evidenția calitatea umană a activității lor, adică umanismul de care s-au bucurat contemporanii și beneficiază urmașii, se spune că unii ca aceștia au fost și rămân „Oameni de omenie”. Continuă să citești

De ce au zburat păsările?

Cred că fiecăruia i s-a întâmplat să lase timpul să treacă pe lângă el degeaba preț de câteva ore sau o zi. Pur și simplu se trezește că nu are chef de nimic. Simte o oboseală care îi îngrădește dorința de a se face util și lenevește. Nu ia o carte să citească spre a se îmbogăți spiritual, nu aleargă în natură să planteze verdeață sau să se documenteze încărcându-se energetic totodată, nu mișcă niciun obiect în casă, nu se bucură de noul răsărit de soare făcând o excursie sau socializând cu prietenii, ci pur și simplu stă. Nu muncește, nu cercetează, nu se distrează pentru a se relaxa, doar se pierde într-o apatie și lasă timpul să alerge pe lângă el zadarnic. Când se trezește din apatia ce l-a cuprins și privește în urmă la clipele ce au plecat pentru totdeauna, regretă că nu le-a fructificat.

Tragedia cea mare nu se naște în momentul în care pierzi câteva ore, ci după ce ai pierdut o viață întreagă fără să ai un scop care să te definească. Continuă să citești

Calendarul creşterii şi îngrijirii albinelor, pe anotimpuri

Pentru a pricepe mai bine universul plin de viaţă al prisăcii, o să prezint etapele creşterii albinelor în funcţie de anotimp.

Perioada pregătirii pentru iarnă începe în luna octombrie şi se termină în februarie, odată cu apariţia primului puiet în cuib.

În perioada repausului de iarnă, dacă temperatura scade sub 8 grade Celsius, albinele formează ghemul de iarnă în dreptul urdinişului.

Perioada înlocuirii albinelor de iarnă începe odată cu apariţia primului puiet în cuib.

Până la zborul de curăţire ce are loc primăvara, matca depune între 20-100 de ouă, însă, după zborul de curăţire şi apariţia culesului de nectar şi polen, ouatul se intensifică, ajungând la 1.000 de ouă în luna aprilie şi până la 2.000 în luna iunie. Continuă să citești

Viaţa în pași de dans

Te-ai gândit vreodată că ai putea trece prin viață în pași de dans, că viața însăși e un dans? Începe liniștitor ca un murmur de ape, pe urmă curge limpede ca o barcă pe undele line ale mărilor, un vals al corabiei ce plutește pe întinderea albastră, scăldată în aurul soarelui. Când soarele e la amiază și se ascunde după nori, dansul începe să devină mai energic, ritmul lui e din ce în ce mai intens. La un moment-dat, simți că îți pierzi echilibrul, că dansul e amețitor și o să cazi, observi că văzduhul e acoperit de nori și în locul razelor de soare se grăbesc să săgeteze lumini ascuțite. Fulgerele cad spre tine aducând cu ele zgomote atât de puternice, încât aluneci pe podeaua frământată de atâta vreme și totuși nu renunți, te agăți de mâna caldă ce te îndeamnă să continui valsul vieții tale, mai repede, din ce în ce mai repede. Observi din nou soarele, dar e mai puternic ca altă dată, observi că verdeața prinde a lumina, dar te îmbeți de culoare și parcă dansul e mai copleșitor ca niciodată, pe urmă simți o răceală în tot corpul, ritmul alert al dansului încetează, parcă totul îngheață în jur, vezi ultima privire și cea mai dulce a celui ce ți-a fost jumătatea valsului tău prin viață, asculți ultimul susur de vioară, observi că totul se oprește în loc, se depărtează, rămâi singur într-o sală de dans imensă. Asta a fost. Dansul s-a sfârșit, iar tu ai înghețat acolo unde muzica a bătut ultima secundă. Continuă să citești

Apicultorul – îmblânzitorul şi prietenul albinelor

Apicultorul este acel om care trăieşte sensibilitatea lucrurilor acestei vieţi, el e cel care vede cu ochii inimii şi pătrunde împreună cu albina lui iubită esenţa dragostei. Tot apicultorul e cel care cunoaşte profunzimea înţelepciunii, căci cine altul e prietenul, îmblânzitorul insectelor cunoaşterii dacă nu el, al insectelor ce înfățișează perfecțiunea prin hexagoanele fagurilor? Câtă înţelepciune găseşte albina în fiecare palat al florii, cât de mult îi este răsplătită munca prin izvoarele cunoaşterii ce i se deschid cu fiecare plantă ce o adăposteşte! Apicultorul încearcă să-i pătrundă adâncimea fiinţei, să-i studieze misterul cercetării fiecărei flori, să se lumineze cu înţelepciunea tainică a albinei.

Acest om al celor mai adânci lucruri ale vieţii, apicultorul, e exemplul adevăratei prietenii, cunoscătorul esenţei iubirii, căci doar el a învăţat ce înseamnă devotamentul din viaţa bine organizată a familiei de albine, doar el cunoaşte puterea sacrificiului pentru împlinirea unei misiuni, prin observarea atentă a muncii albinelor din timpul culesurilor, majoritatea albinelor lucrătoare trăind doar pentru această menire. Continuă să citești

Calendarul lucrărilor apicole, pe luni

Calendarul lucrărilor apicole poate să fie structurat pe luni, nu doar în funcție de anotimp.

În luna ianuarie se supraveghează prin controale auditive, săptămânale, modul de iernare a familiilor de albine, se oferă protecţie contra dăunătorilor, se protejează stupii împotriva curenţilor, vânturilor, prin perdele de protecţie ce pot să fie alcătuite din coceni, tulpini de floarea-soarelui, stuf, papură etc., se îndepărtează fără zgomot zăpada de pe scândurile de zbor ale stupilor, se desfundă urdinişurile de albinele moarte, se repară şi se dezinfectează inventarul apicol, se fixează fagurii artificiali în rame pentru sezonul următor, se achiziţionează noi utilaje, se pot confecţiona şi alţi stupi.

Februarie este luna în care trebuie făcută o supraveghere mult mai atentă a felului de iernare a albinelor tot prin controale auditive, lovirea uşoară a stupului şi ascultarea vieţii ce palpită înăuntru, pregătirea pentru zborul de curăţire a familiilor de albine, continuarea rezolvării inventarului apicol. Continuă să citești

Impresiile Anei

Impresiile sunt acele efecte lăsate în conștiința omului de lucruri sau de întâmplări din jurul lui.

În volumul „Impresii“, apărut la Editura InfoRapArt, Galați, la începutul anului 2019, Ana-Cristina Popescu a adunat impresii din experiențele sale, din locurile pe unde a trecut, din cadrul evenimentelor la care a participat. A adunat publicistică prezentând unele manifestări la care a luat parte, ca de pildă o lansare de carte, prin materialul publicat cu titlul „Pendulând între știință și impostură“, în care vorbește despre unele dintre volumele scriitorului Radu Paraschivescu, sau a adunat cronică literară, fiind impresionată de câte o carte a unui scriitor contemporan – „În căutarea adevăratei primăveri“, a adunat editoriale publicate inițial în jurnale, pentru a evidenția atitudinea sa față de realitatea socială, respectiv „Tot țăranul român, săracul! “, dar și proză scurtă și eseuri.

Prozele scurte din volum sunt adevărate poeme în proză. Ele vorbesc fie despre jocul acestei vieți – „Și totul e un joc “, fie despre dans – „În pași de dans“, fie despre niște emoții puternice – „În pântecele chitului“ sau „Păsări negre“, „Răsăritul“. Continuă să citești

Traducere