Get Adobe Flash player

„TU AI CUVINTELE VIEŢII CELEI VEŞNICE“ (II)

 „EU SUNT PÂINEA VIEŢII.“ (Ioan 6, 48)

TU AI CUVINTELE VIEŢII CELEI VEŞNICE“ (II)

Pentru ca să nu ne pierdem sufletul în lucrurile materiale ale acestei vieţi, care sunt mâncate de viermi ca mana adunată peste voia Cuvântului lui Dumnezeu şi pentru ca acesta să nu fie furat de cel care ucide suflete, trebuie să ne curăţim inima de tot lucrul stricăcios şi să gustăm hrana vieţii veşnice, lucrând pentru cele nepieritoare, pentru hrana sufletului. „Lucraţi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne spre viaţa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului, căci pe El l-a pecetluit Dumnezeu-Tatăl.“ 1 (Ioan 6, 27). „Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinţii voştri mana şi au murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac.“2 (Ioan 6, 58)

Mântuitorul Iisus Hristos, prin cuvânt, ne îndeamnă ca mâncarea noastră să fie fapta cea dreaptă, virtuoasă, dându-ne pe El însuşi ca exemplu. „Mâncarea mea este să fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine şi să săvârşesc lucrul Lui.“3

Îndreptarea omului după ce a căzut în păcatul neascultării, în grădina Edenului, s-a făcut treptat. Prima dată i-a fost prezentată partea văzută, materială, şi stăpânirea acesteia cu moralitate, respectând cele zece porunci primite prin Moise, şi i s-a promis venirea unui Izbăvitor. Mai apoi, prin venirea Izbăvitorului, s-a încercat prin har pasul spre desăvârşire a sufletului omenesc. „Adevărat, adevărat zic vouă: Nu Moise v-a dat vouă pâinea cea din cer; ci Tatăl Meu vă dă din cer pâinea cea adevărată. Căci pâinea lui Dumnezeu este cea care se coboară din cer şi care dă viaţă lumii.“4 (Ioan 6, 32-33)

Iisus Hristos este pâinea ce dă viaţă fiecărui om. Uite cât de adâncă taină ascunde cuvântul pâine. Pe Iisus Hristos îl întâlnim în cadrul Sfintei Liturghii prin jertfa euharistică.

După ce Iisus Hristos a hrănit mulţimile înmulţind cele cinci pâini şi doi peşti, dându-le lor cele necesare trupului pământesc, le vorbeşte acestora de adevărata hrană spirituală. Aşadar, hrana spirituală trebuie să o primim în suflet prin cuvânt, apoi să o lăsăm să lucreze. „Şi găsindu-l dincolo de mare, I-au zis: Învăţătorule, când ai venit aici? Iisus le-a răspuns şi a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut minuni, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat. Lucraţi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne spre viaţa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului, căci pe El l-a pecetluit Dumnezeu-Tatăl.“5

Cuvântul lui Dumnezeu este duh de viaţă. Dacă ascultăm, respectăm şi împlinim Cuvântul lui Dumnezeu, vom primi binecuvântarea vieţii veşnice. „Duhul este cel ce dă viaţă; trupul nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh de viaţă.“6 (Ioan 6, 63)

Aceste cuvinte ce sunt duh de viaţă se tălmăcesc prin taina euharistiei pe care Mântuitorul Iisus Hristos a instituit-o la Cina cea de taină. „Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el. Precum m-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce mă mănâncă pe Mine, va trăi prin Mine.“7 (Ioan 6, 56-57)

Noi nu putem trăi veşnic decât prin Mântuitorul Iisus Hristos, care s-a jertfit pentru păcatele noastre, iar noi prin jertfa lui să ne mântuim. Cine nu înţelege aceste cuvinte, aceste taine ale vieţii veşnice, trăieşte zadarnic pe acest pământ.

O sămânţă pentru a aduce rod trebuie întâi de toate să fie semănată în pământ fertil, mai apoi să încolţească, pe urmă să răsară, apoi să fie udată de ploaie şi încălzită de soare, ploaia şi soarele putându-le considera darurile lui Dumnezeu, mai pe urmă ferită de lucrurile cele rele, adică de ierburile ce îi zădărnicesc rodul, şi abia într-un final să aducă rod îmbelşugat. Tot aşa e şi cu omul. Prima dată este trimis în această lume pentru a-şi pregăti sufletul prin fapte bune pentru veşnicie, însă lucrul acesta se face treptat. Omul ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi dacă este înţelept în inima lui îl împlineşte şi aduce roade. A doua treaptă este întoarcerea trupului în pământul din care a fost creat, ca şi acea sămânţă. A treia treaptă este învierea trupului spre viaţă veşnică sau osândă, şi asta se va întâmpla doar prin grija ce a purtat-o omul sufletului.

După cum o mamă îşi dă şi viaţa pentru copilul ei sau un prieten adevărat pentru prietenul lui, salvând trupul persoanelor dragi de la moarte, tot aşa şi Mântuitorul Iisus Hristos s-a jertfit, dar pentru viaţa sufletului nostru.

Este bine să ne gândim întâi la suflet şi să încercăm să-l salvăm înainte de toate pe acesta, să îndemnăm şi pe alţii să facă acelaşi lucru, ascultând cuvântul, învăţătura lui Dumnezeu, şi apoi toată fericirea ni se va dărui nouă de Tatăl nostru cel ceresc. „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea se vor adăuga vouă.“8

Pr. Ion TURNEA

1 Sfânta Scriptură, Editura InstitutuluiBiblic şi de Misiune al B.O.R., Bucureşti, 1994, Ioan 6, 27.

2Idem, Ibidem, Ioan 6, 58.

3 Idem, Ibidem, Ioan 4, 34.

4 Sfânta Scriptură, Editura InstitutuluiBiblic şi de Misiune al B.O.R., Bucureşti, 1994, Ioan 6, 32-33.

5 Idem, Ibidem, Ioan 6, 25-27.

6 Idem, Ibidem, Ioan 6, 63.

7 Sfânta Scriptură, Editura InstitutuluiBiblic şi de Misiune al B.O.R., Bucureşti, 1994, Ioan 6, 56-57.

8 Idem, Ibidem, Matei 6, 33.

 

 

1

2

3

4

5

6

7

8 Idem, Ibidem, Matei 6, 33.

Traducere