Porţile de Fier ale Transilvaniei, cu Munții Retezat la sud și Munții Poiana Ruscăi la nord, constituiau bariere naturale greu de străbătut pentru eventualii atacatori. Acest loc a fost martorul unor confruntări ce au rămas în istorie.
Pe aici au pătruns în Dacia legiunile romane conduse de însuși Împăratul Traian. Era în primavara anului 101 d.Hr. Nu departe de aici se afla probabil şi vestita localitate Tapae, unde legiunile romane ale lui Tetius lulianus s-au confruntat cu dacii prima oară în anul 89, pentru ca 12 ani mai târziu, la 101, să aibă loc războiul decisiv pentru soarta Daciei, iar la 105-106 un altul, când Dacia devenea provincie romană cu capitala la Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa.
Aici s-a descoperit un sistem de fortificații antice. Valurile de pământ vechi au fost refăcute în vremurile medievale.
Tot pe aici, în marea lor năvălire, tătarii lui Budgek, unul din strălucitorii comandanţi ai hanului Ogodai, au trecut din Ardeal în Banat, în 1241, întâlnindu-se cu grupul care venea pe la Poarta Orientală, din Oltenia. Şi tot pe aici s-au scurs, după un an, când grave evenimente petrecute în vatra lor asiatică i-au determinat să se retragă pentru totdeauna.
În anul 1442, în ținutul Hunedoarei se declanșează lupta condusă de Iancu de Hunedoara împotriva cotropirii otomane. Astfel, pe 6 septembrie 1442, la Poarta de Fier a Transilvaniei, Iancu de Hunedoara cu oastea sa de 15.000 de soldați spulberă armata otomană de 80.000 de luptători.
Nu departe de aici, la doar 4 km, la intrarea în localitatea Zeicani, pe DN 68, ce merge paralel cu un vechi drum roman, în partea dreaptă a şoselei, se afla, până în 1991, un monument în formă de buzdugan, ridicat în 1896. Pe acest monument – care s-a numit o bună perioadă „Buzduganul lui Hunyadi” – scria următoarele: „Hunyadi János tizenötezer vitézével, az 1442-iki szeptember 6-án e szorosban verte szét Sehabeddin beglerbégnek Erdélybe nyomuló nyolcvanezer főnyi hadseregét. A dicső fegyvertény örök emlékéül állíttatá ez oszlopot Hunyadvármegye közönsége a honfoglalás ezredik évében.” În traducere: „Iancu de Hunedoara cu cei 15.000 de viteji ai săi în acest defileu a zdruncinat la 6 septembrie 1442 armata intrusă a beglerbegului Sehabeddin. Acest obelisc a fost ridicat de oamenii comitatului Hunyadvár pentru a comemora această victorie strălucită cu ocazia împlinirii a o mie de ani de la Descălecat (1896 – n.r.)”. În anul 1991, acest monument uriaş a dispărut într-o noapte.
Pentru a-ṣi recăpăta tronul, spre sfârșitul anului 1442, Vlad Dracul intră ȋn Ţara Românească ajutat de oaste turcească. Un detașament de oaste otomană este distrus la Porţile de Fier, la trecerea spre Banat, în 9 ianuarie 1443.
A existat aici un loc de vamă, folosit din antichitate până în pragul vremurilor moderne, şi tot aici a funcţionat o vreme graniţa de stat cu pământurile ocupate de către turci, în Banat.
dacii prima oară în anul 89, pentru ca 12 ani mai târziu, la 101, să aibă loc războiul decisiv pentru soarta Daciei, iar la 105-106 un altul, când Dacia devine provincie romană cu capitala la ULPIA TRAIANA AUGUSTA DACICA SARMIZEGETUSA.
Aici s-a descoperit un sistem de fortificații. Valurile de pământ vechi au fost refăcute în vremurile medievale.
Pe aici, în marea lor năvălire, tătarii lui Budgek, unul din strălucitorii comandanţi ai hanului Ogodai, au trecut din Ardeal în Banat, în 1241, întâlnindu-se cu grupul care venea pe la Poarta Orientală, din Oltenia. Şi tot pe aici s-au scurs, după un an, când grave evenimente petrecute în vatra lor asiatică i-au determinat să se retragă pentru totdeauna.
În anul 1442, în ținutul Hunedoarei se declanșează lupta condusă de Iancu de Hunedoara împotriva cotropirii otomane. Astfel, pe 6 septembrie 1442, la „Poarta de Fier” a Transilvaniei, Iancu de Hunedoara cu oastea sa de 15000 de soldați spulberă armata otomană de 80000 de luptători.
Nu departe de aici (4 km), la intrarea în localitatea Zeicani, pe DN 68, ce merge paralel cu un vechi drum roman, în partea dreaptă a şoselei, se afla până în 1991 un monument în formă de buzdugan, ridicat în 1896.
Pe acest monument – care s-a numit o bună perioadă „Buzduganul lui Hunyadi” – scria următoarele:
„Hunyadi János tizenötezer vitézével, az 1442-iki szeptember 6-án e szorosban verte szét Sehabeddin beglerbégnek Erdélybe nyomuló nyolcvanezer főnyi hadseregét. A dicső fegyvertény örök emlékéül állíttatá ez oszlopot Hunyadvármegye közönsége a honfoglalás ezredik évében.”
În traducere:
„Iancu de Hunedoara cu cei 15 000 de viteji ai săi în acest defileu a zdruncinat la 6 septembrie 1442 armata intrusă a beglerbegului Sehabeddin. Acest obelisc a fost ridicat de oamenii comitatului Hunyadvár pentru a comemora această victorie strălucită cu ocazia împlinirii a o mie de ani de la Descălecat (1896 – n.r.)”
În anul 1991, acest monument uriaş a dispărut într-o noapte.
Pentru a-ṣi recăpăta tronul, spre sfârșitul anului 1442, Vlad Dracul intră ȋn Ţara Românească ajutat de oaste turcească. Un detașament de oaste otomană este distrus la Porţile de Fier, la trecerea spre Banat, în 9 ianuarie 1443.
A existat aici un loc de vamă, folosit din antichitate până în pragul vremurilor moderne, şi tot aici a funcţionat o vreme graniţa de stat cu pământurile ocupate de către turci, în Banat.
Romulus FRÂNCU
