Get Adobe Flash player

Pagini de istorie

Caransebeşul, la 1918

Vizualizari: 94

Încadrată în ampla manifestare intitulată generic „Ruga de la Oraş”, vineri, 13 aprilie, la Galeria de Artă „Corneliu Baba” a Casei de Cultură „George Suru”, a avut loc vernisarea expoziţiei „Caransebeşul, la 1918”. La acţiune au participat primarul Felix Borcean, Constantin Brătescu, fostul şef al Serviciului Judeţean Caraş-Severin al Arhivelor Naţionale, dr. Ovidiu-Laurenţiu Roşu – actualul şef al instituţiei, oameni de cultură, istorici sau pasionaţi de trecutul oraşului, rolul de amfitrion revenindu-i managerului Casei de cultură, Ioan Cojocariu.

Acesta a spus că, prin această expoziţie, organizatorii îşi propun să arate lumii cum arăta Caransebeşul în urmă cu 100 de ani, evenimentele de atunci fiind oglindite în presa vremii. „Expoziţia va fi îndosariată, pentru ca aceia care vor trăi peste cu 100 de ani să vadă cu ce ne ocupam noi în urmă 100 de ani, studiind istoria noastră de acum altă sută de ani”, a adăugat Ioan Cojocariu. Continuă să citești

Bun venit, soră dragă, Basarabia!

Vizualizari: 31

Se vede că timpul n-a mai avut răbdare, şi iată-ne puşi înaintea enigmei care, în chip logic acum, în Centenarul Unirii, nu poate avea decât o singură dezlegare: reîntregirea României Mari.

Care va fi însă calea pe care o vom alege, sau cea care ne va fi impusă într-o lume scoasă parcă din balamale şi încercând a-şi reface echilibrul?

Peste regăsirile nu o dată temătoare şi suspicioase, peste sărăcia şi nevoile unor pământuri binecuvântate, peste declaraţiile sforăitoare, peste demagogia cea mai ieftină ori neputinţa omenească, nu s-a ridicat până astăzi decât sfinţenia paşilor unor tineri. Iar înspre Răsărit totul părea întunecat, aflat în beznă şi umbre schimbătoare însoţind agonia unui imperiu şi ivirea chinuită a unui alt dat geopolitic.

Astăzi, în Basarabia nu mai dau tătarii. Moldova este omniprezentă şi pomenită în toate limbile Eurasiei. Se cere însă, acum, a trece la fapte şi, nu în ultimul rând, să fie găsită soluţia care ar linişti temerile, întemeiate sau nu, a milioane de basarabeni, fie ei români, ruşi, ucraineni sau găgăuzi. Continuă să citești

Mişcarea sindicală din Caransebeş, între anii 1944-1948

Vizualizari: 28

Fără unităţi economice de talia celor din Reşiţa, Anina sau Ferdinand (azi, Oţelu Roşu), acestea cu mii de muncitori organizaţi în sindicate, pe ramuri de activitate, Caransebeşul se prezenta în toamna anului 1944 cu fabrica de la Balta Sărată, unde funcţionase un sindicat al muncitorilor tâmplari în perioada interbelică, şi cu muncitorii ceferişti, mult mai numeroşi, dar care în perioada amintită nu s-au remarcat printr-o activitate sindicală de reţinut.

La sfârşitul lunii septembrie 1944 se simţea nevoia reluării activităţii sindicale, întreruptă în timpul dictaturii regale. Pavel Nemeth şi Ştefan Lang, în numele Partidului Comunist, au cerut informaţii despre reluarea activităţii Sindicatelor Unite în oraş. Ministerul Afacerilor Interne a făcut cunoscut încă din 20 septembrie că Guvernul condus de către generalul Constantin Sănătescu a acceptat constituirea de sindicate, fără a se permite însă organizarea de întruniri ale acestora. Despre această Dispoziţie a fost înştiinţată firma „Mundus” de la Balta Sărată. Continuă să citești

Activitatea edilitar-gospodărească la Caransebeş, între 1944-1948

Vizualizari: 42

Pe lângă activităţile cotidiene de întreţinere a străzilor şi trotuarelor, a podurilor şi podeţelor, prin structurile specializate ale Primăriei, o importanţă aparte o avea Uzina electrică, singura furnizoare de curent electric pentru instituţii, unităţi economice şi populaţie.

În anul 1945, prin Decizia Nr. 7760 din 24 aprilie a Ministrului Afacerilor Interne, s-au înfiinţat pe lângă Primărie Întreprinderile Comunale, ca unitate distinctă, cu conducere şi buget separate, care, pe lângă furnizarea curentului electric, îşi propuseseră să realizeze în mod uniform şi extins alimentarea cu apă, care în 1947 se făcea din 15 fântâni publice, şi introducerea canalizării. În componenţa acestora intra şi Fabrica de gheaţă, cu o capacitate de producţie zilnică de 1.500 kg.

Director al Întreprinderilor Comunale a fost numit inginerul Gheorghe Şiclovan, absolvent al Universităţii din Toulouse (Franţa), Secţia electricitate. Continuă să citești

Viaţa politică a oraşului Caransebeş, între anii 1941-1948 (III)

Vizualizari: 126

Partidul Comunist Român – Organizaţia Caransebeş

Puţine şi neînsemnate sunt informaţiile despre mişcarea comunistă din Caransebeş, anterior anului 1944. Cu două decenii mai devreme, a existat o celulă comunistă cu câţiva membri, care în preajma zilei de 1 mai 1924 au fost arestaţi şi depuşi la Închisoarea militară a Corpului 7 Armată din Sibiu, fără a fi fost judecaţi.

Însă în anul 1941, Penitenciarul din Caransebeş a fost transformat în Penitenciar special, în care au fost transferaţi foarte mulţi deţinuţi comunişti după dărâmarea Închisorii din Doftana ca urmare a cutremurului din 9-10 noiembrie 1940. Aceştia nu au influenţat în niciun fel populaţia din oraş şi din zonă, cu toate că aveau un regim normal de detenţie. Locuitorii mai vechi ai oraşului îi vedeau vânzându-şi produsele de cizmărie, fierărie şi tâmplărie, fie în faţa închisorii, fie în piaţa oraşului. Regimul sever de detenţie din Închisoarea Caransebeş a fost doar o poveste propagandistică mărturisită înainte de 1989. Continuă să citești

Personalităţi caransebeşene: Mihail Halici

Vizualizari: 263

Mihail Halici s-a născut în 9 octombrie 1643, la Caransebeş, unde a făcut şi studiile primare. Studiile secundare le-a urmat la Gimnaziul reformat din Sibiu, apoi la Gimnaziul academic reformat din Aiud. Pe când era pe băncile gimnaziului, a versificat o poezie în limba latină, dedicată prietenului său. După ce a finalizat studiile secundare, a plecat în străinătate, cerând, în1665înscrierea la Universitatea din Nürnberg. După finalizarea studiilor superioare, s-a întors acasă şi a preluat conducerea Şcolii reformate din Orăştie. Avea o bibliotecă de peste 500 de volume, ca dovadă a preocupărilor sale culturale.

Autointitulat „Valachus Poeta”, Mihail Halici Halici a devenit celebru prin oda scrisă la 1 iunie 1674 prietenului său Franciscus Pariz Papay, cu ocazia obţinerii de către acesta a titlului de Doctor în medicină. Această odă este prima poezie din literatura română scrisă în hexametre şi pentametre. Deşi ortografia odei are influenţe maghiaro-săseşti, toate cuvintele ei sunt de origine latină. Continuă să citești

Casa de la Băuțar (secolul XIX), la Muzeul Satului Bănățean din Timișoara

Vizualizari: 316

Casa Băuţar păstrează vechiul model de clădire populară din lemn masiv. Arhitectura veche din zonă, deși, în general, integrată în arhitectura tipică din Banat, poartă amprenta impresionantă a arhitecturii populare din Țara Haţegului.

Casa este construită din grinzi pe o fundație din piatră mare, care a fost destinată să compenseze terenul neuniform și să permită construcția zonei de locuit. Structura acoperișului este din brad, fiind acoperit cu țiglă. Continuă să citești