Get Adobe Flash player

Pagini de istorie

Sfinți fără aureolă la muzeu

Vizualizari: 72

Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă Caransebeş, cu sprijinul Consiliului Judeţean Caraş-Severin, în colaborare cu Consiliul Județean Timiș și TVR Timișoara, a organizat luni, 5 noiembrie, în Aula instituţiei din Piața Gen. Ioan Dragalina, nr. 2, proiecția filmului documentar Sfinții fără aureolă.

Despre film a vorbit managerul muzeului caransebeşean, dr. Adrian Ardeţ, cel care, în cadrul do- cumentarului, prezintă istoricul mişcării de rezistenţă anticomunistă din România, aducând informaţii inedite, la eveniment participând şi regizorul Constantin Mărăscu.

Sfinții fără aureolă este un film-mărturie care aduce în fața publicului mișcarea de rezistență anticomunistă din Munții Banatului, prin mărturii ale unor oameni ale căror destine au fost profund marcate de regimul comunist. Continuă să citești

Primarii oraşului Caransebeş între 1873-1919

Vizualizari: 75

În conformitate cu statutele oraşului Caransebeş din perioada 1872-1919, votate de Adunările generale ale Reprezentanţei orăşeneşti, primarul oraşului era „primul oficiante al oraşului şi ca atare preşedinte al Adunării generale, al Magistratului orăşenesc şi al Scaunului orfanal”. Avea obligaţia de a îndeplini „ordinaţiunile şi hotărârile Guvernului, ale Municipiului comitatens şi ale Reprezentanţei (orăşeneşti – n.n.)”. El era „păzitoriul sigiliului oraşului”. Avea obligaţia să controleze averea mişcătoare şi nemişcătoare a oraşului şi administrarea diferitelor fonduri şi fundaţiuni. La fiecare Adunare generală a Reprezentanţei orăşeneşti raporta „despre starea administraţiunei în fiecare ram al ei, despre întreţinerea (economia) Casei oraşului şi activitatea funcţionarilor”.

Aceste obligaţii şi încă multe altele care îi reveneau în domeniul sanitar, financiar, şcolar, edilitar-gospodăresc şi de judecătorie comunală au fost respectate, cu câteva abateri, de către toţi primarii din perioada pe care o prezentăm. Continuă să citești

Administraţia Caransebeşului, în perioada 7 noiembrie 1918 – 1 iunie 1919

Vizualizari: 134

În perioada premergătoare şi ulterioară Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, Banatul – din punct de vedere politic, administrativ, social şi economic – a intrat sub incidenţa Convenţiei de Armistiţiu de la Belgrad, din 13 noiembrie 1918,… Continuă să citești

Evoluţia administraţiei orăşeneşti caransebeşene, între 1873-1919

Vizualizari: 98

Reşedinţă de comitat

Dacă anterior, timp de 68 de ani, Caransebeşul fusese reşedinţa militar-administrativă a Regimentului de Graniţă Nr. 13 Româno-Bănăţean, de unde se coordona întreaga activitate în cele două planuri – militar şi administrativ –, prin intermediul comandanţilor de companii, în toate localităţile grănicereşti, perioadă în care, în plan economic, nu s-a înregistrat o evoluţie sensibilă, dovadă că autorităţile austriece puneau pe prim-plan doar aportul militar al zonei la înfăptuirea politicii promovate de acestea, prin Rescriptul regesc din 9 iunie 1872, Caransebeşul este desemnat ca oraş de reşedinţă al noii entităţi administrative, comitatul Severin.

Conform unei hărţi manuscris, întocmită în anul 1879 de Alexandru Dragalina, tatăl generalului Ioan Dragalina, comitatul Severin avea 104 localităţi şi o populaţie de 105.765 de locuitori. Din Caransebeş – devenit acum municipiu – se va administra acelaşi teritoriu pe care funcţionase Regimentul grăniceresc sus-menţionat, care acum va fi împărţit în Cercuri administrative (plăşi). Continuă să citești

Evoluţia administraţiei orăşeneşti din Caransebeş, între 1873-1919

Vizualizari: 133

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Banatul cunoaşte mari prefaceri de ordin administrativ, economic şi politic, cu repercusiuni importante asupra populaţiei româneşti, dintotdeauna majoritară în provincie. Curtea de la Viena, ca urmare firească a dificultăţilor de ordin economic cu care se confrunta, este obligată să facă o serie de concesii marii moşierimi maghiare. Prima dintre acestea a fost încorporarea, în 15/27 decembrie 1860, a Banatului la Ungaria, cu toată opoziţia fruntaşilor români care la 18-19 noiembrie – cunoscând intenţiile Curţii în urma repetatelor urzeli ale nobilimii maghiare – au cerut „punerea în poziţie de neatârnare faţă de Ungaria”. Continuă să citești

O încercare de dezmembrare a Eparhiei Caransebeşului şi desfiinţarea Episcopiei

Vizualizari: 298

Banatul, prin îndelungata sa tradiţie ortodoxă menţinută nealterată timp de secole, mai ales datorită existenţei la Caransebeş a unui centru de iradiere spirituală, aspira încă de la mijlocul secolului al XIX-lea la o Mitropolie proprie, acţiunea lui Eftimie Murgu din anii Revoluţiei paşoptiste nefiind singulară.

Cu toate acestea, abia în secolul următor, mai ales după alegerea dr. Vasile Lăzărescu ca Episcop al Timişoarei, această dorinţă, întemeiată în fapt, este declarată deschis.

Însă mijloacele prin care se încerca materializarea ei nu erau cele mai corecte. S-a încercat crearea în protopopiatele nordice ale Eparhiei Caransebeşului a unei atmosfere favorabile alipirii lor la Episcopia Timişoarei chiar cu câţiva ani înainte de luna iulie 1947, când Consiliul eparhial – Secţiile unite au dezbătut informaţia că Sfântul Sinod, chiar la începutul acelei luni, a hotărât trecerea protopopiatelor Lugoj, Făget şi Bocşa în cuprinsul Eparhiei Timişoarei.

În şedinţa din 8 iulie 1947, s-a considerat „că prin această nouă dezmembrare s-ar face o mare nedreptate eparhiei, paralizându-i funcţiile administrative”, şi astfel au protestat cu toată energia împotriva ei.

S-a gândit şi s-a indicat protopopilor din Răcăşdia, Oraviţa, Caransebeş, Bocşa Montană, Lugoj şi Făget să înainteze proteste către Patriarhul Nicodim, Mitropolitul Nicolae Bălan, primul-ministru dr. Petru Groza şi ministrul Cultelor, Radu Roşculeţ. Continuă să citești

Episcopia Caransebeşului, între Armata sovietică şi Partidul comunist (1941-1948)

Vizualizari: 108

Am amintit în alt capitol despre sosirea în oraş a primelor eşaloane ale Armatei sovietice începând din 10 septembrie 1944. Încă din prima clipă, acestea s-au comportat ca trupe de ocupaţie, şi nicidecum ca o armată prietenă. Iată o primă dovadă.

În 26 septembrie 1944, lt.-col. Ştefan Ionescu, comandantul Garnizoanei Caransebeş, a înaintat Consiliului eparhial o adresă-circulară relativ la sosirea în oraş a unor unităţi militare sovietice care necesitau încartiruire. Acesta explica astfel pretenţiile şi atitudinea comandanţilor sovietici: „Armata rusă nu cere şi nu roagă să i se dea ceva. Armata rusă ordonă şi deci trebuie să i se dea imediat tot ce vor şi au nevoie. Dacă nu li se dă imediat tot ce cer, atunci vor lua şi case şi tot ce vor avea nevoie cu forţa. În acest caz nimeni nu are dreptul să reclame garnizoanei nimic”.

Consiliul eparhial s-a angajat să pună la dispoziţia garnizoanei „pentru nevoile armatei ce vine” întreg localul Academiei teologice, „rezervându-ne numai camera profesorală şi sala corului, unde vom plasa obiectele de inventar ale Academiei”. Mai punea la dispoziţie şi trei camere de la reşedinţa episcopească, „pentru cazul de absolută necesitate”. Continuă să citești

Caransebeşul, un monument de istorie

Vizualizari: 234

Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă din Caransebeş a găzduit marţi, 24 iulie, conferinţa de presă susţinută de dr. Adrian Ardeţ, managerul instituţiei, şi dr. Silviu Oţa, şeful Secţiei Arheologie Pre şi Protoistorică, Clasică, Medievală şi Preventivă a Muzeului Naţional de Istorie a României.

În prima parte, dr. Adrian Ardeţ a vorbit despre acţiunile desfăşurate de cadrele muzeului pe parcursul ultimelor luni. Astfel, în 15-16 iunie, împreună cu Bogdana Negrei, managerul muzeului caransebeşean a participat la o conferinţă extrem de importantă, la Poznan, în Polonia, al cărei subiect a fost cercetarea Rezistenţei anticomuniste între anii 1945 şi 1949. „Au fost prezenţi specialişti din toată Europa de Est. Noi am fost bine primiţi, pentru că am prezentat un domeniu care în România a fost şi rămâne prioritar – lupta anticomunistă, Munţii Banatului reprezentând un segment aparte. Noi vrem ca în muzeul nostru să amenajăm cel puţin două săli care să ilustreze această perioadă istorică deosebită din trecutul nostru apropiat, şi este de datoria noastră să o punem în valoare”, a spus Adrian Ardeţ. Continuă să citești

Traducere