În zilele noastre, asistăm tot mai mult la o ascensiune a răului în lume, parcă nemaiîntâlnită în istorie. Adevărul Evangheliei este îngrădit atât de mult, încât pare a fi inexistent printre oameni, de cele mai multe ori.
Cel mai dureros, însă, nu este faptul că nu mai întâlnești adevărul, sau că îl întâlnești foarte rar, ci faptul că acesta este falsificat sub diferite forme, ajungând să nu-ți mai dai seama de starea reală a lucrurilor, deoarece nu mai poți discerne binele de rău, care ajunge, la un moment dat, să atingă cotele maxime ale dezechilibrului, insensibilității și sufocării spirituale.
Cuviosul Paisie Aghioritul spunea că ,,Astăzi tot răul vine de la necredinţă. Odinioară lumea credea. Chiar şi cel mai indiferent om avea puţină credinţă înlăuntrul său. Poate că oamenii erau simpli, poate că nu înţelegeau nimic din cele pe care le auzeau în biserică. Unii nu ştiau nici că Evangheliile sunt patru la număr; credeau că sunt douăsprezece. Dar ce credinţă şi ce evlavie aveau! De ce curaj erau în stare şi infirmierele! Câte din ele nu mergeau voluntare în război! Aveau credinţă şi duh de jertfă şi ajutau foarte mult”.
Noi, însă, nu vom vorbi, astăzi, despre o luptă sensibilă și văzută, nu despre lucruri trupești și trecătoare, ci despre o luptă spirituală, în care intră fiecare creștin chiar din momentul în care devine membru al Bisericii lui Hristos și moștenitor al ,,ADEVĂRULUI ABSOLUT”. Despre această luptă vorbește Sfântul Apostol Pavel când spune ,,Îmbrăcați armura lui Dumnezeu, ca să puteți sta împotriva uneltirilor diavolului. Căci lupta noastră nu este împotriva cărnii și a sângelui, ci împotriva căpeteniilor împotriva puterilor, împotriva stăpânitorilor acestui veac și împotriva duhurilor răutății de sub cer” (Efes. 6; 11-12).
Deci lupta omului împotriva ,,duhurilor răutății”, adică împotriva vrăjmașului diavol, este o luptă duhovnicească; și această luptă se poate câștiga numai cu arme duhovnicești, de aceea pe bună dreptate spunea poetul Alexandru Vlahuță: ,,Nebiruit e omul ce luptă prin credință!/ El știe că pe lume nimic zadarnic nu-i;/ Că dincolo de truda și jertfa clipei lui,/ În taină vremea țese la sfânta biruință…”.
Cu toate că fiecare ființă umană este un unicat în Univers, totuși, diavolul și-a creat o strategie a sa pentru a lupta împotriva omului credincios, pentru a-l determina să devină părtaș al răului. Diavolul este opusul binelui și tatăl minciunii, și caută să pună înaintea noastră lumea și viața într-o înfățișare mincinoasă. El urmărește să nimicească credința oamenilor prin focul încercărilor. Dar apostolul Domnului ne îndeamnă să fim pregătiți pentru a lupta împotriva acestor încercări, ,,având mijlocul încins cu adevărul” (Efes. 6, 14). Ce înseamnă asta? Înseamnă că un credincios trebuie să fie, înainte de toate, înarmat cu o credință puternică, să vadă lumea și viața în lumina Evangheliei, să lupte împotriva vieții mincinoase și să împlinească adevărul… ,,Până la moarte să te lupți pentru adevăr, iar Domnul Dumnezeu va lupta pentru tine” (Înțelepciunea lui Iisus Sirah 4, 30).
Sântul Apostol Pavel, în Epistola întâi către Corinteni, vorbește de o luptă hotărâtă pentru bine. Arătându-ne că fiecare dintre noi trebuie să luptăm pentru o viață îmbunătățită, să fim mai buni. Dacă ne dorim ca oamenii din jurul nostru să fie mai buni, și noi înșine trebuie să fim mai buni.
Deci, noi nu vorbim numai despre bunătate, vorbim și despre o schimbare, pentru că fiecare om este chemat la o îmbunătățire a sa, pornind de la inimă. Ce înseamnă asta? Înseamnă să dai răul la o parte și să faci binele în numele lui Dumnezeu. Lucrurile acestea sunt niște realități de la care pornim, pentru că observăm în ființa noastră și porniri spre rău și porniri spre bine. Păcatul este uşa ce i se deschide diavolului, spre a intra în inima noastră, și de acolo, spune Mântuitorul Hristos, ,,Din inima omului pornesc: gândurile cele rele, adultere, desfrânări, hoții, mărturii mincinoase, defăimări. Și acestea sunt cele care îl întinează pe om” (Matei 15, 19-20).
În concluzie, înțelegem că sinteza tuturor ostenelilor noastre, pentru noi și pentru o lume mai bună, aceasta este: să înlăturăm răul din inimă și să facem binele, după îndemnul Sfântului Apostol Pavel: ,,Ferește-te de rău și fă binele”. Și totodată să ne gândim la cuvintele psalmistului, care spune: ,,De vrea omul să trăiască și să vadă zile bune, să-și oprească limba de la rău și buzele sale de la minciună, să se ferească de rău și să facă binele, să caute pacea și să o urmeze pe ea” ( Ps. 33, 12-13).
Pr. Virgil-Constantin VOINEA
