Urmele trecutului
De-a lungul timpului, pe teritoriul localităţii Rusca au avut loc evenimente păstrate sub diferite forme, dar ele au rămas şi în memoria locuitorilor, transmise de la o generaţie la alta, până-n zilele noastre.
Lacul din craterul vulcanului aflat pe acest teritoriu, între masivele Ţarcu şi Godeanu, cunoscut sub denumirea de Iezer, mai emană adeseori gaze care fac să tremure terenul din jurul lui, iar apa acestuia să pară că fierbe sau să dispară în adânc atunci când „dopul” de pământ şi vegetaţíe este străpuns de o erupţie de gaze mai puternică. Acest lac este alimentat de un firicel de apă din partea sa nordică, craterul fiind în partea sudică, care mai păstrează resturi de stânci, scurgerea având-o în partea de est, vărsându-se în râul Şes.
Legendele despre diferite obiecte pe care lacul le-ar fi înghiţit şi care ar fi apărut în alte lacuri sau izvoare mai mari par să confirme că cele mai mari cursuri de apă sunt cele subterane. O cercetare geologică a rămăşiţelor de lavă din partea vestică, către Ogaşul Tătaru, ar putea, eventual, să stabilească timpul de erupţie vulcanică.
Acest lac era cuprins în graniţa istorică dintre Imperiul Austro-Ungar şi Ţara Românească, iar, privit din depărtare, pare să spintece lanţul muntos.
II
Legenda Babei Dochia este cunoscută la nivelul întrgii ţări, şi, poate şi peste hotare, dar nu mă voi referi la conţinutul ei, ci la faptul că şi Rusca are de-a face cu această legendă. Până a nu se construi drumul de contur al barajului din Poiana Ruschii, de pe malul drept al Hidegului, cunoscut şi ca Drumul de pe faţă, pe calea care lega Tersitura cu Poiana exista locul unde Baba Dochia s-a odihnit în drumul ei către munte, imprimându-se în roca de calcar urma şezutului Babei, conturul badâniului (vasul specific de obţinut untul) şi a copitei de capră sau oaie, toate într-un perimetru de 1 metru pătrat, din păcate distruse la construirea drumului mai sus amintit.
Mergând pe urmele legendei, ajungem la finalul acesteia, localizată în zona muntelui, mai precis pe valea pârâului Paranel, la obârşia acestuia, unde unul dintre izvoare poartă o denumire ce se referă la organele genitale feminine, zona fiind cunoscută ca Baba Dochia, ruscanii mai făcând şi alte analogii cu organele genitale ale unor animale (calul).
Tematica legendei este întărită şi de denumirea unui vârf din zonă cunoscut sub numele de Dragomir, lângă Vârful Olanu existând şi un ogaş cu numele de Dragomir, izvorând de lângă vârful cu acelaşi nume, vărsându-se în Râul Şes pe lângă lacul Iezer, ce iarna îngheaţă, sugerând fluierul din legendă.
Numele de Dochia este purtat de mai multe femei din Rusca şi, probabil, că o străbună a acestora să fie legendara Baba Dochia, fiind recunoscută şi în această localitate zicala „poama acră”, chiar dacă între timp rolurile par să se inverseze sau să fie la egalitate pentru a nu fi părtinitor cu niciuna din părţi, cert fiind faptul că localitatea Rusca va rămâne legată pe veci de această legendă.
Nicolae MOACĂ
