Get Adobe Flash player

Leon Biju – un pictor controversat (II)

 La începutul anului 1906, Leon Biju a sosit în Germania, unde a stat un timp la Munchen şi la Dresda, apoi s-a stabilit la Paris, unde a rămas până în 1913, când a trebuit să se înapoieze în ţară pentru că izbucnise Al Doilea Război Balcanic (Magazin istoric, Nr. 8/1998).

În capitala Franţei, a dat examen de admitere la ,,Beaux-Arts”, unde a reuşit al unsprezecelea din 373 de candidaţi. N-a urmat însă cursurile acesteia. În schimb, a mers la Academia ,,Julien”, în clasa profesorului Jean-Paul Laurens, cu care, împreună cu alţi 17 colegi şi colege, a făcut o călătorie de studii în Maroc şi Algeria.

La Paris a lucrat, a făcut copii la Muzeul Luvru şi, mai ales, lucrări originale. În septembrie 1909, a expus o lucrare la Salonul de Toamnă din Paris şi, cam în acelaşi timp, două lucrări la Expoziţia ,,Société des amis des arts”, de la Versailles. De asemenea, în perioada 1909-1912, a expus la Saloanele de Toamnă Champs-Elysées, iar în ţară – la Saloanele Oficiale de la Bucureşti, la cel din 1913 obţinând chiar Premiul al II-lea.

După participarea la Al Doilea Război Balcanic, s-a reîntors la Paris, unde a rămas până la începutul lui august 1914, când a fost nevoit să revină în patrie, din cauza izbucnirii Primului Război Mondial. Merită, de asemenea, să amintim că în primele zile ale sosirii sale la Paris, şi-a căutat fostul coleg şi prieten din timpul studenţiei la Bucureşti, Constantin Brâncuşi. L-a găsit la Biserica Românească, spălând duşumelele. Revoltat, a făcut gălăgie şi apoi… a pus mâna şi l-a ajutat să termine treaba. Mai mult, au cântat, un timp, împreună la strană, iar când Brâncuşi a fost bolnav, Leon Biju l-a îngrijit şi i-a făcut un desen, şarjă prietenească, în care l-a surprins culcat în pat.

Stabilit la Bucureşti, pictorul a căutat să se integreze în viaţa artistică a Capitalei. A participat la expoziţiile Salonului Oficial şi la Cenaclul Idealist din 1915, a încercat să se facă cunoscut publicului bucureştean. În 1915-1916 a fost profesor de desen la Bârlad. A urmat intrarea ţării, în vara anului 1916, în război. Mobilizat, Leon Biju a participat la luptele din Dobrogea, dar la Turtucaia a fost rănit şi luat prizonier de bulgari. După război s-a întors la Bucureşti, iar în 1920-1921 a făcut o lungă călătorie de documentare în Italia.

Între 1919 şi 1947, Leon Biju a participat la toate expoziţiile ,,Tinerimii Artistice” şi la Saloanele Oficiale. Între 1920-1928 a participat, de asemenea, la expoziţiile Societăţii ,,Arta Românească”. A expus cu speranţa de a se face remarcat şi de a vinde, şi a reuşit. Picta peisaje, naturi moarte, interioare, flori, ,,trăia” pictura, îi plăceau muzica (cânta la chitară şi avea o voce frumoasă) şi… femeile. Îşi trăia viaţa din plin.

La începutul anului 1927, în Sala ,,Căminelor Artelor” din Bucureşti, Leon Biju şi-a organizat prima expoziţie personală. A expus 80 de tablouri. A prezentat atunci ,,o nensemnată parte din totalul activităţii sale artistice… pânze ce degajă o delicată mireasmă de castelană, o suavitate de crizantemă, o graţie cavalerească, o melodie cu vers delicat, de serenadă mediteraniană…”. I-au fost remarcate îndeosebi tablourile cu flori, comparate cu cele ale lui Luchian, iar Regina Maria i-a cumpărat câteva… ,,Zugrăvite pe fonduri de icoane şi în special cele ce se desprind din vase rezemate de tencuiala unor ziduri albe, ce-şi resfiră domineasca frumuseţe de tonuri adânci de sânge închegat şi catifea românească… florile lui Biju au avut mare succes”, nota N.N. Tonitza.

Cine este moaşa Frida, cea din fotografie?

Zsehra Elisabeta, născută Anger, la 9 noiembrie 1919. Cu acelaşi nume s-a născut şi mama doamnei Tanţi Lefter Biju (Rozalia), devenită după căsătorie Biju. Sunt rude prin tatăl doamnei Frida, care a fost frate cu mama doamnei Tanţi. Am dorit să aştern aceste rânduri deoarece moaşa Frida are frumoasa vârstă de 92 de ani şi este foarte lucidă, prin mâna domniei-sale ,,trecând” sute de naşteri din oraşul Caransebeş. Ne întâlnim săptămânal la Runda seniorilor catolici din municipiul de pe Timiş şi Sebeş, organizată de Biserica Romano-Catolică, prin paroh dr. Martin Neagu şi sora Margret Volks.

(Va urma)

Ştefan ISAC

Traducere