Din începuturile presei la Caransebeş



În anul 1977, în ziarul „Făclia” a apărut un articol referitor la primele publicaţii editate la Caransebeş, pe care îl vom reda în continuare, el conţinând informaţii mai puţin cunoscute despre viaţa culturală a acestui oraş.
Dezvoltarea tiparului în Caransebeş la sfîrşitul secolului al XIX-lea a atras după sine şi apariţia primelor ziare. Prima publicaţie românească din Caransebeş a fost Foaia diecesană, organ al Eparhiei din localitate, care a apărut începînd cu anul 1886, pînă la Al Doilea Război Mondial. Ea n-a publicat doar articole şi informaţii despre viaţa bisericească, ci a fost şi o tribună laică, de răspîndire a ideilor de unitate naţională, de promovare a limbii şi literaturii române. Creaţia lui Alecsandri şi Eminescu, a lui Coşbuc şi Creangă, bogatul folclor şi viaţa artistică a Caransebeşului, ca şi stimularea pedagogiei progresiste, a metodelor raţionale de lucru, a pămîntului, popularizarea ştiinţei şi cronica locală au fost tot atîtea domenii de vast interes social abordate de redactorii Foii diecesane.
În anul 1905 apar ziarele Economia – care, aşa cum se spunea într-un articol publicat în nr. 3 din 1 martie 1906, „are menirea de a lumina pe ţăranul nostru şi a-l povăţui să urmeze pe cărările ce-l duc mai cu uşurinţă la bunăstare”; apoi Renaşterea, foaie socială şi economică, cum o intitula dr. Nicolae Ionescu, proprietarul şi editorul ei, Renaşterea acorda un spaţiu amplu informaţiei diverse şi milita – după expresia gazetei – pentru binele public. Ne mulţumim să apreciem că problematica abordată invita cititorul la meditaţie asupra condiţiilor sociale ale maselor de ţărani, elocvent părîndu-ni-se în acest sens articolul intitulat Ţară săracă, în care se spune: „E vorba însă că toate acestea (stările sociale precare ale ţăranilor – n.r.) trebuiesc lecuite, căci alminteri vom ajunge ţara cîtorva capitalişti graşi la pungă şi a milioanelor de săraci”.
În acelaşi deceniu mai apar gazete ca: Vocea Graniţei, Sentinela, Lucrul, Severinul, Educatorul. La 12 martie 1911, învăţătorul Avram Indreica a editat „foaia economică, socială şi culturală” Zorile, scoasă iniţial la Timişoara, unde a fost sistată apariţia din cauza unor dificultăţi de ordin financiar. Mutîndu-se la Caransebeş, redacţia preciza că ziarul se află în al doilea an de apariţie. De fapt, proprietarul şi editorul Zorilor a fost bărbierul cu intense preocupări culturale Gheorghe Dona. O activitate fecundă desfăşoară aici învăţătorul Pavel Jumanca, cel care mai tîrziu va deveni el însuşi editor al unor reviste şi cărţi. Tot în 1911, Gheorghe Dona a mai editat şi un alt ziar – Graniţa – din care au apărut doar cîteva numere. Trei ani mai tîrziu, tot el este redactor responsabil al ziarului Solia Graniţei, scos de Aurel Goian, ziar care-şi încetează apariţia odată cu izbucnirea Primului Război Mondial.
Iată numai cîteva din publicaţiile apărute la începutul secolului în Caransebeş, unele efemere sau fără atitudini clare. Ele au avut un mare rol în promovarea culturii şi spiritualităţii româneşti, în realizarea unei atmosfere propice dezvoltării vieţii publice, multe din ele avînd merite de pionierat în presa românească din Banat şi putînd, astfel, să figureze la loc de cinste într-o viitoare monografie a presei din acest colţ de ţară cu tradiţii active.
Prof. Octavian POPESCU

Lasă un comentariu