Cu dragoste, pentru Caransebeş. Adda.



Cuvintele din titlu sunt exact cele pe care le-a scris îndrăgita solistă ADDA, atunci când, imediat după concertul pe care l-a susţinut sâmbătă pe scena din Teiuş, la Serbările Catăţii, i-am întins o foaie de hârtie, un pix, şi am rugat-o să ne dea un autograf. Abia apoi, câteva minute, până când membrii trupei – Vlad, Bebe şi Chester – şi-au strâns „sculele” de pe scenă şi le-au dus la microbuz, am reuşit să-i luăm un scurt interviu.
– Pentru prima dată la Caransebeş, Adda?
– Pentru a doua oară. Am mai trecut o dată cu maşina pe aici, dar, da, e prima dată când concertez.
– Cum ţi se pare oraşul?
– E foarte frumos, îmi place că s-a păstrat arhitectura veche şi are un aer aparte, îmi pare rău că nu am timp să văd mai mult, fiindcă am înţeles că sunt multe locuri care merită vizitate. Mi-a plăcut publicul, m-am simţit superbine şi mai vreau să vin aici.
– În altă ordine de idei, când a început Adda să cânte?
– Tot timpul am zis că eu am început să cânt încă dinainte să vorbesc, pentru că la 11 luni, chiar am filmări cu mine, cum cântam abu-di-du-da, nu ştiu exact ce voiam să spun eu atunci, dar dintotdeauna cânt. Cred că şi în burta mamei cântam, sincer.
– Totuşi, când ai început să cânţi melodii, din cele auzite la radio sau la televizor?
– Eu am început să compun efectiv din clasa a treia sau a patra. Făceam nişte versuri foarte profunde despre viaţă, despre iubire, veneau din mine, nu ştiu ce experienţă de viaţă să fi avut la nouă, zece ani… Mergeam la Clubul copiilor din Târgu Mureş, unde m-am mutat la şapte ani, eu fiind născută în Bistriţa, şi la acel club înregistram melodii pe casete. Mie mi-a plăcut întotdeauna să-mi cânt propriile melodii. Îmi plăcea să compun, nu să cânt neapărat ce auzeam. Îmi plăceau Madonna, Celine Dion, Compact, ascultam ce se asculta la mine acasă, dar întotdeauna mi-a plăcut să creez eu ceva, nu să cânt piesele altora.
– Care a fost prima piesă compusă de tine pe care ai interpreta-o şi azi?
– Prima piesă pe care am scris-o cred că se numeşte „Un vis”, e pe Youtube, şi cred că aveam 12 ani când am înregistrat-o la mine acasă, cu un microfon din acela simplu, de calculator, şi cred că ar fi drăguţ să-i fac încă o variantă la un moment-dat.
– Dar se regăseşte vreuna dintre vechile tale melodii în cele de azi, sau măcar o cât de mică influenţă în linia melodică?
– De obicei îmi place să fiu originală şi nu vreau să mă repet. Chiar dacă să zicem că am succes cu o anumită reţetă de melodii, nu-mi place să merg pe ea, îmi place să ies din zona de confort şi să mă dezvolt, chiar dacă mă expun riscului de a da chix uneori. Consider că artistul învaţă şi se dezvoltă în fiecare zi şi, practic, toată cariera lui e o continuă dezvoltare.
– Ştii câte melodii ai compus până acum?
– Cred că peste două sute, spre trei sute.
– Şi câte dintre ele s-au cântat, ştii?
– Eu, personal, cred că am lansat peste 60 de melodii, şi dacă pun la socoteală şi melodiile lansate de alţi artişti cărora le-am compus, se poate să ajungem la 80.
– Câteva nume pentru care ai scris piese?
– Am compus pentru Andra, Nicole Cherry, Nicoleta Nucă, pentru Lidia Buble, Amna, Ruby, Hi-Q mai demult, şi pentru încă mulţi, pe care nu mi-i mai aduc acum aminte.
– Care a fost momentul în care ai apărut în lumea muzicii mari, ca să-i spunem aşa?
– În mediul online am început să devin cunoscută la 16 ani, iar la 21 de ani am ajuns în faţa întregii ţări, când am lansat prima melodie care a şi intrat pe radio şi care a avut mare succes, „Îţi arăt că pot”. A mai fost o melodie, „Minţi murdare”, o ştie toată ţara, dar a avut succes doar la nivel online, nu a intrat pe radio.
– Acum aş vrea să te întreb care e Adda cea de dincolo de melodii?
– Cred că sunt aceeaşi cu cea de dincoace de ele. Eu sunt eu peste tot, nu-mi place să joc un rol, mi-am păstrat autenticitatea atât în muzică, cât şi în viaţa personală, şi în imagine… Sunt eu… Sunt o nebună în ochii unora… Nu ştiu cum să mă descriu… Sunt trup şi suflet pentru familie, pentru prieteni, pentru muzică. Îmi place să creez, sunt foarte creativă şi cu asta mă hrănesc, sunt pentru oameni, iubesc să ajut… Eu cred că sunt aşa, sută la sută iubire, dar din când în când sunt şi dragon şi scot flăcări, dar tot cu iubire.
– Planuri de viitor?
– Acum urmează să-mi lansez un album, cel de-al doilea din cariera mea, lucrăm la el. Am o carte pe care am început s-o scriu şi îmi doresc s-o lansez anul viitor… Am foarte multe planuri. Vreau să ajut în continuare tinerii şi copiii să se dezvolte, să înveţe să compună, să înveţe să cânte, să-i ajut să-şi croiască o carieră, pentru că îmi place să dau mai departe ceea ce-am învăţat, nu să păstrez doar pentru mine.
Sonia BERGER
Foto: Doru LUŢAI
Studio DITA