Get Adobe Flash player

„Consiliul Judeţean este responsabil de ce se întâmplă la AquaCaraş!”

Vizualizari: 498

Pornind de la o serie de articole privind situaţia apei potabile în Caransebeş şi în judeţul nostru, doresc să fac câteva precizări.

Astfel, în 2004-2005, am fost „iniţiatorul” înfiinţării AquaCaraş SA. Eram vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Caraş-Severin, coordonam şi problematica de proiecte cu finanţare UE. Era o condiţie OBLIGATORIE să fie OPERATOR REGIONAL/JUDEŢEAN, cu activitate SEPARATĂ de alte activităţi. Să nu fie în aceeaşi firmă şi activitatea de apă-canal, şi colectarea deşeurilor, şi transportul sau altele.

Au fost multe probleme la înfiinţare. Primăriile nu doreau să „scape controlul”, o problemă de altfel reală… Că primarii sunt acuzaţi, sunt responsabili în faţa cetăţenilor…

S-a adoptat atunci soluţia ca acţiunile SC AquaCaraş SA să fie repartizate proporţional cu populaţia fiecărui municipiu/oraş. Consiliul Judeţean avea doar 1% din acţiuni. Ideea era ca şi Consiliul Judeţean să fie acţionar, ca să poată finanţa cheltuielile cu proiectarea.

Nimeni nu avea peste 50% din acţiuni.

A fost o perioadă „încurcată”, dar în 2006, după ce am fost la Bruxelles de câteva ori, s-a aprobat finanţarea Proiectului ISPA – Instrumentul Special pentru Pre Aderare, în valoare de 60-70 milioane de euro. Implementarea efectivă a început mai târziu, cred că din 2008 sau 2009. Dar în 2006, DG Regio – Direcţia de politici regionale a Comisiei UE – a aprobat proiectul.

Finanţarea era de 75% de la UE şi 25 de la unităţile administrativ-teritoriale. România nu era încă membră a UE. Cei 25% au fost asiguraţi de un credit internaţional BEI – Banca Europeană de Investiţii –, dar UAT-urile sunt de fapt proprietarii reţelelor, ai uzinelor de apă, ai staţiilor de epurare. Acum procentul de co-finanţare este mult mai mic, 1-2%, România devenind între timp membru al UE.

Consiliul Judeţean nu are 1 metru de reţea!

Ulterior, după 2010, printr-un „artificiu”, Consiliul Judeţean a ajuns să aibă peste 60% din acţiunile AquaCaraş, toate cele opt municipii/oraşe având ÎMPREUNĂ sub 40% din acţiuni.

Consiliul de administraţie al AquaCaraş a fost desemnat în funcţie de numărul de acţiuni: 5 membri desemnaţi de Consiliul Judeţean şi doar 2 de municipiul Reşiţa şi restul acţionarilor. Reşiţa are 20-30% din acţiuni, venind în societate cu aport în natură mai mare – sediul, utilajele… În celelalte oraşe, Consiliile locale nu au dat în proprietate sediile.

În concluzie, Consiliul Judeţean este RESPONSABIL de ce se întâmplă la AquaCaraş!

O altă problemă este TARIFUL UNIC. Aceasta este o condiţie OBLIGATORIE pentru obţinerea de finanţări UE.

Daca în UE funcţionează principiul solidarităţii, principiul coeziunii, UE cere să se aplice aceste principii şi la nivel judeţean. Dacă ţările „bogate” finanţează ţările „sarace”, să facem la fel şi în interiorul României, în interiorul fiecărui judeţ în parte!

Desigur că în unele localităţi apa vine „prin cădere” şi sunt costuri mai mici…

Dar desigur că în condiţiile în care în unele localităţi calitatea apei furnizate este foarte proastă, chiar şi la un „tarif unic” AquaCaraş ar trebui să acorde „bonificaţii”/„reduceri compensatorii”.

Cetăţenii nu prea ştiu aceste probleme, ei se plâng sau „injură” primarii… Trebuie însă să-i informăm cu orice prilej.

Într-adevăr, este şi un sistem instituţional complicat. După 2008, „a intrat în joc” şi ADI AcvaBanat, Asociaţia pentru Dezvoltare Comunitară, asociere între Consiliile locale pentru a le reprezenta interesele. Azi nu mai sunt contracte de concesiune între Consiliile locale şi AquaCaraş, ci între ADI AcvaBanat şi AquaCaraş. De aici a pornit şi motivul acestui articol.

P.S. În prima etapa de înfiinţare a AquaCaraş, când existau bune intenţii, concretizate ulterior prin obţinerea finanţării de zeci de milioane de euro, am colaborat foarte bine cu Avocat Dan Stan (director juridic al Consiliului Judeţean, Iulian Georgevici – primul director al AquaCaraş, cu primarii din perioada respectivă – Marcel Vela, Liviu Spătaru, cu consilierii judeţeni de atunci, cu prefectul dr. Gavril Soran. Însă nimeni nu se gândea atunci că, de la sub 500 de angajaţi, se va ajunge la cca. 700… Că se va ajunge în situaţia în care AquaCaraş să nu aibă o colaborare firească cu primăriile din judeţ… Că lucrările vor întârzia ani de zile…

Eu am plecat din acest proiect în 2007, demisionând din funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean.

Horia IRIMIA