Preoții din cadrul Cercului pastoral-misionar Valea Bistrei s-au reunit marți, 29 ianuarie, în biserica Parohiei ortodoxe Băuțarul Inferior din Protopopiatul Caransebeș.

Prima parte a programului întâlnirii a debutat la biserică, unde s-a săvârșit slujba Acatistului Sfinților Trei Ierarhi. Au slujit în sobor părintele paroh Trandafir Silvășan, părintele Adrian Socaci de la Parohia Bucova și părintele prof. dr. Vidu-Marius Vasiloni de la Parohia Băuţarul Superior.

În cea de-a doua parte au fost susținute două referate cu privire la istoricul comunității parohiale: părintele Romulus Frîncu a prezentat „Micromonografia Parohiei Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul – Băuțarul Inferior”, iar părintele paroh Trandafir Silvășan a susținut comunicarea „Istoricul vechii biserici din cimitirul Parohiei Băuțarul Inferior (1847-1936)”. Ca lăcaş de închinăciune, care a deservit, până în anul 1811, şi obştea unită a Băuţarului Superior, s-a folosit o bisericuţă de lemn, înălţată în anul 1788. Aceasta era succesoarea altei ctitorii din bârne, de la începutul secolului al XVIII-lea, menţionată doar în tabelele Comisiei de conscriere Buccow din anii 1761-1762. În anul 1839 s-a iniţiat construirea unui edificiu mai trainic, din piatră; lăcaşul, situat în mijlocul cimitirului, a fost finalizat abia în anul 1847. Aceasta a dăinuit până în anul 1936. Lăcaşul de cult actual, cu hramul „Sfântul Prooroc Ilie”, a fost construit în alt loc, din piatră şi cărămidă, în stil baroc-vienez, obișnuit în Transilvania, între anii 1927-1928, după planurile arhitectului Constantin T. Purcariu din Lugoj, de către „antreprenorii” Enrich Finz şi Iosif Ternovici.

Parohia Băuţarul Inferior a luat fiinţă abia în jurul anului 1800, fiind parohie greco-catolică. Până la acea dată, cu siguranţă existase, cu mici intermitenţe, o altă parohie, ortodoxă, martora întregului zbucium confesional al vremii.

Până în anul 1811, această parohie a cuprins și comuna politică Băuțarul Superior. Din acest an s-a separat de Băuțarul Inferior, folosind însă în comun biserica parohială din Băuțarul Inferior, până în anul 1840, când noua parohie Băuțarul Superior și-a zidit lăcaș propriu, devenind cu totul independentă.

Din anul 1811 şi până în anul 1948, parohia a fost parte a Comitatului Hunedoara (apoi județul Hunedoara), aparținând „Districtului protopopesc al Ulpiei Traiane”, cu sediul la Grădiște (Sarmisegetuza). La 21 octombrie 1948, într-un cadru festiv, s-a anunţat revenirea oficială a clerului şi credincioşilor uniţi la Biserica strămoşească.

Între anii 1948-1950, parohia ortodoxă a aparținut de Protopopiatul Haţeg (Arhiepiscopia Sibiului), iar din anul 1950 de Protopopiatul Caransebeș (Arhiepiscopia Timişoarei și Caransebeșului), odată cu încorporarea localităţii Băuțar în Raionul Caransebeş (Regiunea Banat). Din anul 1994, aceasta se găseşte sub jurisdicţia reactivatei Episcopii a Caransebeşului.

La finalul întâlnirii, părintele Sorin Toma, de la Parohia Rusca Montană, coordonatorul Cercului pastoral-misionar de pe Valea Bistrei, a prezentat programul și activitățile Cercului pastoral pe anul 2019.

Pr. Romulus FRÎNCU