Documente din arhivele caransebeşene dovedesc faptul că primele eşaloane ale Armatei Sovietice care înainta spre centrul Europei, sprijinită şi de Armata Română după întoarcerea armelor contra Germaniei hitleriste, au intrat în oraş în ziua de 10 septembrie 1944.
Evenimentul se petrecea cu două zile înainte de semnarea, la Moscova, a Armistiţiului impus României de către Uniunea Sovietică.
Prin acest act, Guvernul României trebuia să dezarmeze toate unităţile militare germane şi maghiare şi să treacă la internarea în lagăre a cetăţenilor germani din ţară. Se pretindea libera circulaţie a Armatei Sovietice şi a aliaţilor pe teritoriul României, dacă războiul impunea aceasta. De asemenea, România trebuia să participe cu cel puţin 12 divizii la luptele contra Germaniei.
Graniţa dintre România şi Uniunea Sovietică era impusă cea stabilită în 23 iunie 1940, recedându-se Basarabia şi Bucovina de Nord. Prizonierii de război sovietici trebuiau eliberaţi şi restituiţi noului aliat. România era obligată să pună la dispoziţia Comandamentului Aliat Sovietic capturile de război germane.
Articolele 8-11 din Convenţia de Armistiţiu dezvăluie modul de îngenunchere a economiei României.
Se pretindea arestarea şi judecarea persoanelor învinuite de crime de război, dizolvarea organizaţiilor politice de tip fascist şi a altora care, prin activitatea lor, şi-au dovedit ostilitatea faţă de Uniunea Sovietică. Se introducea o cenzură severă de către Comandamentul Militar Sovietic în domeniul publicaţiilor, literaturii, teatrului, filmelor şi radioului.
S-a instituit o Comisie Aliată de Control Româno-Sovietică, iar Transilvania a revenit României.
Trupele sovietice au înţeles prevederile Armistiţiului ca pe o subjugare totală a României, iar comportamentul acestora, la nivelul întregii ţări, a stârnit în multe momente îngrijorare şi chiar spaimă.
Autorităţile administrative locale s-au confruntat cu o serie de probleme dintre cele mai spinoase: cartiruirea unităţilor militare sovietice în clădiri publice şi particulare, alese chiar de către comandanţii acestora; solicitarea reamenajării unor spaţii de cazare şi de îmbunătăţire a condiţiilor de igienă, cheltuielile urmând să fie suportate de către Primărie; solicitarea de mobilier pentru spitalele militare sovietice; abuzuri, jafuri şi furturi repetate, însoţite de scandaluri în restaurante sau bodegi.
În 26 noiembrie 1944, se căutau soluţii pentru cazarea a 64 de ofiţeri şi a altor 15 persoane ataşate pe lângă acestea.
Trebuie menţionat faptul că unele unităţi militare sovietice au staţionat puţin în oraş.
La nivelul oraşului s-a instituit un Comandament sovietic cu puteri mult mai mari decât ale Primăriei. Cunoscând deja starea de spirit a populaţiei locale, formată din români, dar şi din germani, evrei şi maghiari, acesta a emis în 1 octombrie 1944 Ordonanţa Nr. 1, adresată locuitorilor, autorităţilor şi comercianţilor, din care extragem unele prevederi: modalitatea de circulaţie pe timp de zi a ofiţerilor, trupei şi populaţiei civile; circulaţia pe timp de noapte numai cu permise speciale; funcţionarea instituţiilor publice, magazinelor, atelierelor, teatrelor, cinematografelor; gradelor inferioare din Armata Sovietică şi cea Română le era interzis să intre în restaurante; interzicerea vânzării băuturilor alcoolice; predarea de către locuitorii Caransebeşului Nou, în timp de 24 de ore, garnizoanei sovietice, a tuturor efectelor de îmbrăcăminte sau a altor obiecte de provenienţă germană sau maghiară; locuitorii din oraş şi din Caransebeşul Nou vor preda toate armele de foc şi armele albe de provenienţă germană sau maghiară, şi muniţia deţinută; Poliţia din Caransebeş şi Postul de Jandarmi din Caransebeşul Nou vor menţine ordinea publică; ostaşilor români sau sovietici le era interzis să intre în instituţii sau case particulare; aprovizionarea şi rechiziţiile de camere urmau să se facă prin Garnizoana ruso-română; prizonierii germani vor fi arestaţi, iar cei din spitale supravegheaţi; cei care se abăteau de la aceste reguli urmau să fie trimişi în faţa Curţii marţiale.
Precum vom vedea mai departe, majoritatea interdicţiilor, cu excepţia celor care priveau populaţia oraşului şi satului Caransebeşul Nou, au fost încălcate.
Unele măsuri gândite de către „eliberatorii” României au fost comunicate prin intermediul Prefecturii judeţului Severin. Printre acestea, era şi Circulara din 29 septembrie 1944, prin care se cerea înlăturarea portretelor foştilor conducători şi a vestigiilor guvernării antonesciene – denumiri de străzi, pieţe şi instituţii publice care aminteau de vechiul regim.
O altă Circulară a Prefecturii judeţului Severin, din 2 octombrie 1944, pretindea ca populaţia să fie îngăduitoare cu „elementele Armatei Române şi Sovietice” (n.n. – mai ales cu cele din urmă), pe care va trebui să le cartiruiască şi să le pună la dispoziţie alimente şi mijloace de transport.
Pentru liniştirea populaţiei a intervenit şi Ministerul Cultelor, printr-o Circulară către cler, relativ la executarea „promptă şi loială a Convenţiei de Armistiţiu”, care „constituie o datorie de onoare pentru ţara noastră”. Se cerea clerului să lumineze poporul „pentru colectarea bunurilor pe care ne-am angajat a le preda U.R.S.S. în cadrul unor minime despăgubiri de război”. Acelaşi document aminteşte şi de noua orientare politică a României „alături de marii noştri aliaţi, şi mai ales de U.R.S.S., cu care vom întreţine în viitor cele mai strânse legături de prietenie şi colaborare”.
Deoarece în oraşul Caransebeş se constataseră o încordare şi chiar conflicte, Corpul 7 Teritorial de Armată a insistat, prin adrese înaintate în luna noiembrie 1944, la o mai strânsă colaborare între comandamentele sovietice şi garnizoana română. După o lună, relaţiile nu se îmbunăţiseră, căci la o serbare organizată în 5 decembrie pentru sărbătorirea Constituţiei U.R.S.S. au lipsit ofiţerii şi subofiţerii români, stârnind îngrijorarea comandantului garnizoanei române, pentru comentariile iscate printre ofiţerii sovietici, dar şi printre simpatizanţii români din grupările politice de stânga.
Pentru ca încordarea existentă să fie cât de cât atenuată, Garnizoana română, cu sprijinul Primăriei şi Poliţiei, a organizat la Cercul militar o masă comună în onoarea ofiţerilor sovietici. (Va urma)
Constantin BRĂTESCU
Explicaţie foto: Caransebeş, 27 noiembrie 1944. Publicaţie despre înfiinţarea în oraş a unui spital sovietic şi obligaţiile unor cetăţeni de a depune bunuri în vederea dotării acestuia
