Un amănunt din viața îndrăgitului om de televiziune Virgil Ianțu, prezentatorul emisiunilor „Vrei să fii miliardar” sau „Copiii spun lucruri trăsnite”, pe care puțină lume îl știe este acela că vedeta TV născută în urmă cu 52 de ani la Timișoara a fost militar în termen la Caransebeș în timpul Revoluției din Decembrie 1989, a apărat „Casa Armatei”, cum se numea pe atunci Cercul Militar, și are câteva amintiri pe care, probabil, nu le va uita niciodată.
În emisiunea „40 de întrebări cu Denise Rifai”, Virgil Ianțu a abordat acest subiect, afirmând că, în timp ce era soldat în termen la Caransebeș, a trăit „momente cumplite și halucinante” despre care a vorbit în premieră la emisiunea Denisei Rifai, clipe peste care și-ar dori să poată trece.
„A fost îngrozitor pentru mulți dintre noi, dar mai ales pentru părinții care și-au pierdut copiii… Am avut și un coleg de școală care era și coleg de armată cu mine… Din păcate, sufletele nu s-au vindecat nici acum și n-au să se vindece niciodată”, a spus vedeta TV.
Virgil Ianțu a fost chemat ca martor în Procesul Revoluției de la Timișoara, iar în ceea ce privește implicarea sa în miezul evenimentelor din decembrie, de la Caransebeș, a spus că a avut câteva clipe în care a paralizat de frică.
„A fost un moment cumplit. Chiar am paralizat de spaimă, nu mi-au ieșit cuvintele din gură. Era în toiul evenimentelor, păzeam Casa Armatei din Caransebeș, eram doi soldați. Ni s-a dat ordin să ne îmbrăcăm civil, pentru că nu știam exact ce va urma, eram în întuneric, în curte, fiindcă din față se trăgea, era Miliția, exact vizavi de Casa Armatei, iar noi ne duseserăm în curte ca să avem clădirea Casei ca pe un zid în fața noastră, să nu se tragă direct în noi, deși la un moment-dat totuşi s-a tras… Oamenii erau în acea stare și de dezorientare și de euforie, dar și de spaimă, pentru că încă se trăgea. Și au vrut să sară gardul spre Casa Armatei. Noi aveam ordin să nu-i lăsăm, dar erau foarte mulți, noi, cum am spus, eram îmbrăcați în civil, era întuneric, nu se știa dacă vom fi linșați, și în momentul în care s-au urcat pe poartă, făcând gălăgie, eram eu cu prietenul meu Ovidiu, fiindcă mi-a devenit prieten, am trăit niște clipe interesante împreună, deci în momentul acela am paralizat de frică. Am vrut să spun «Suntem băieții de la Casa Armatei», nu știu ce mi-a ieșit pe gură, ce nu mi-a ieșit, dar cei de sus, de pe poartă, au zis «Sunt băieții de la Casa Armatei, Armata e cu noi, Armata e cu noi!», și așa s-au liniștit lucrurile. Dar a fost un moment de spaimă teribilă, atunci am paralizat de frică”.
Virgil Ianțu a mai vorbit și despre un al doilea moment despre care nu-și mai amintește nimic, când era la o fereastră a Casei Armatei din Caransebeș și milițienii au început să tragă, a văzut oamenii căzând, gloanțele au trecut și prin geamul în spatele căruia stătea, însă pe deasupra sa, iar el s-a aruncat la pământ din reflex. Erau lucruri despre care nu credea că se pot întâmpla, a adăugat el, după care a urmat o jumătate de oră din care nu îşi mai amintește nimic.
„A fost probabil un șoc. A fost cumplit. Și au trăit mulți, probabil, asemenea clipe…”.
Sonia BERGER