Scrisoare către un OM


Nimic nu este mai scump decât viaţa şi sănătatea noastră, şi toţi vrem să fim mereu sănătoşi şi voioşi. Uneori, însă, viaţa ne descoperă faţeta ei urâtă şi hidoasă, BOALA. Atunci sperăm că o vom învinge şi ne vom vindeca.

În faţa bolii, suntem singuri, nu mai contează cum ne numim, ce profesie sau câţi bani avem, şi aşteptăm, cu toţii, o minune. De la Dumnezeu, dacă nu ne-a uitat, sau de la un alt om.

Şi ce poate fi mai uman decât atunci când acel OM redă o viaţă, după care intră în biserică, se roagă şi apoi, mulţumit, pleacă acasă, la bucuriile şi necazurile lui, spunând: „Azi am mai salvat un om ca şi mine!”.

Acest om este DOCTORUL, care trăieşte ca şi noi, printre noi şi uneori, fără motiv, îl şi lovim. Îl găsim în fiecare spital din lume, în fiecare secţie şi care, după o gardă în care a tratat zeci de semeni, a operat cazuri înfricoşătoare şi a redat vieţi, obosit, încercănat, se opreşte şi, la patul tău, zâmbeşte cu modestie şi-ţi dă, simplu, acea speranţă de care ai nevoie – nu mai fi supărat, mâine te operez şi te fac bine.

Acest om poartă diverse nume, dar la Caransebeş el se numeşte Dr. Gheorghe Borcean.

Pentru tot ce aţi făcut pentru familia Cazacu, ne înclinăm adânc şi vă spunem, simplu, aşa cum ne-aţi obişnuit: VĂ MULŢUMIM, DOMNULE DOCTOR!

Familia CAZACU