Una dintre practicile religioase foarte cunoscute pe mapamond a fost şi este postul, acesta fiind practicat încă de la începutul omenirii. Astfel, primilor oameni, Adam și Eva, Dumnezeu, în frumoasa grădină a Edenului, le-a poruncit: „Din toți pomii din Rai poți să mănânci, iar din pomul cunoștinței binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreșit” (Fac. 2, 16-17). Prin această poruncă a lui Dumnezeu, Părinții Bisericii au înțeles instituirea postului ca formă de existență necesară în parcursul mântuirii pentru om.
Postul, ca practică ritualică, a fost practicat încă de la începuturi de către egipteni, greci, romani, geto-daci etc. În cultura greacă, postul era perceput ca o pregătire pentru cunoașterea misticii în religiile de mistere. De asemenea, tot în cultura elenistică postul era perceput ca având un caracter igienic al corpului, care menținea echilibrul sănătății. Plutarh consemna în lucrările sale că preoții egipteni se abțineau de la mâncare și vin pentru a interpreta mai bine descoperirile divine. De asemenea, postul este practicat și în marile religii de azi. Astfel, mahomedanii au perioada Ramadanului, în care postesc și se roagă. În confucianism, postul este practicat ca o pregătire pentru cinstirea spiritelor strămoșilor, iar în budism, deși postul ca practică religioasă există, nu este practicat de către toți.
Dar cum este văzut postul creștin? În viziunea Bisericii Creștine, în special a Bisericii Ortodoxe, postul este o abținere voluntară de la mâncare și băutură, dar și de la păcate, într-o anumită perioadă de timp instituită de către Biserică. Astfel, postul are un îndoit aspect: cel alimentar, în care creștinul se abține de la consumarea oricăror alimente de origine animală – lapte, carne, brânză și ouă, și postul duhovnicesc, în care creștinul se abține de la orice fel de păcate. În ziua de azi, majoritatea creștinilor se opresc doar la postul alimentar, cunoscut ca și dietă, dar uită că postul alimentar este doar o bază pe care se clădește postul duhovnicesc. Sfinții Părinți au mers până în acolo încât au arătat că postul alimentar trebuie săvârșit cu înțelepciune. Astfel, ca postul alimentar să slujească postului duhovnicesc cât mai bine, trebuie să se țină seama de cât mâncăm și ce mâncăm, Părinții Bisericii recomandând mâncăruri cât mai simple, pentru a nu ne împinge simțurile spre păcat.
Postul duhovnicesc este superior celui alimentar în viziunea ortodoxă; prin acest post, creștinul nu numai că se abține de la orice fel de păcate, dar se și apleacă mai mult către rugăciune. S-a spus că postul este „foame și sete după Dumnezeu”, pentru ca în această perioadă omul dorește să se apropie mai mult de Dumnezeu, prin pocăință, altfel el, venindu-și în fire, își strigă păcatele ca și vameșul din Evanghelie. De asemenea, și slujbele din Sfântul și Marele Post al Sfintelor Paști îndeamnă creștinul la pocăință sinceră către Dumnezeu, la înmulțirea rugăciunii, a milosteniei, a faptelor bune, dar, mai presus de toate, mărturisirea păcatelor în scaunul de spovedanie și împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos. Tot acum, toată teologia postului ne îndeamnă să ne pregătim cât mai curat și sincer pentru marea sărbătoare a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos.
Diacon Traian Nicolae PROFIR
