Patrimoniul, băgat în seamă de Uniunea Europeană


Prezent, nu demult, la Reşiţa, europarlamentarul Mircea Diaconu a declarat că, prin inițiativa Uniunii Europene de a organiza un program prin care să se stabilească anumite grupuri de lucru în vederea identificării nevoilor fiecărui județ pentru revigorarea patrimoniului cultural, începând cu anul 2018 există șanse mari ca, dacă nu toate, măcar o parte din clădirile valoroase de patrimoniu ale județului, și nu numai, să se bucure de atenția cuvenită.

  Mircea Diaconu a mai spus că, anul viitor, tema principală a Uniunii Europene şi a instituţiilor europene este patrimoniul. În acest an se fac, la nivelul întregii Europe, grupuri de lucru, iar statele membre, inclusiv România, au fost deja invitate la Bruxelles şi li s-a explicat mecanismul de lucru al acestui program. Acum, urmează ca structurile centrale, în speţă, Ministerul Culturii, care a cam dat acest subiect Institutului Naţional al Patrimoniului, să înfiinţeze aceste grupuri de lucru. Se vor aduce în discuție studii, politici culturale, politici de patrimoniu pentru viitor, vor avea loc dezbateri şi se vor trage concluzii, de la politică, la geo-politică. De asemenea, au apărut încă patru direcţii, în afară de cea de cultură din cadrul Comisiei, cu alte specialităţi, cu bugetele lor, care s-au adăugat acestui program, deoarece au simţit că se poate discuta, în mod concret, chestiuni de risc imediat european. Programul dispune de 8 milioane de euro, pe care i-am negociat cu Comisia şi cu Consiliul, la care se adaugă şi alte bugete ale acestor direcţii, precum şi bugetele naţionale, în total fiind vorba despre aproximativ 40-50 de milioane de euro”, a adăugat europarlamentarul.

Din grupurile de lucru vor face parte autorităţi locale, asociaţii culturale, specialiști în domeniul culturii, dar și reprezentanți ai mediului academic.

Patrimoniul cultural include vestigii ale trecutului care îmbracă forme și aspecte variate. Printre acestea se numără monumente, situri, tradiții, cunoștințe și forme de expresie ale creativității umane transmise de la o generație la alta, precum și colecții păstrate și gestionate în muzee, biblioteci și arhive. Țelul acestei inițiative este de a aduce mai puternic în centrul atenției istoria și valorile europene și de a întări sentimentul existenței unei identități europene.

În judeţul Caraş-Severin există 832 de monumente  istorice înregistrate de Institutul Naţional al Patrimoniului, structurate pe patru categorii, respectiv de arheologie, de arhitectură, de for public şi monumente memoriale şi funerare. Din prima categorie, în municipiul Caransebeş este vorba despre aşezările din Situl arheologic de la Balta Sărată – „Câmpul lui Andrei”, datate din Epoca medievală timpurie, Hallstatt, Epoca bronzului şi Neolitic, Situl arheologic Caransebeş, cu aşezări din Epoca bronzului şi Neolitic, Situl arheologic „Mehala” – cu necropolă din sec. XIV, Villa rustica din Epoca romană, Castrul roman de la Tibiscum şi Castrul de piatră, tot din Epoca romană, sec. II-III d.Hr, situate la Jupa, Cetate din sec. XIV-XV şi Biserica de tip romanic, din sec. XIII-XIV.

În ceea ce priveşte monumentele de arhitectură, de for public şi cele memoriale şi funerare, Caransebeşul se înscrie pe această listă cu o mulţime de obiective, ceea ce reflectă bogata istorie a municipiului de pe malurile Timişului şi Sebeşului. Astfel, este vorba despre Vila „Antoniu Sequens” şi Vila „Gheorghe Baba”, ambele din cartierul Teiuş şi datând din sec. XVIII, Ansamblul Pieţei Revoluţiei şi Ansamblul urban „Piaţa General Ioan Dragalina”, amândouă din sec. XIX-1900-1925, Situl urban din cartierul Teiuş – sec. XIX, Primăria veche (fosta Prefectură Caransebeş, azi spaţiu şcolar în cadrul Seminarului Ortodox „Ioan Popasu”) – anii 1800-1850, Palatul Korongy – 1877-1912, Pavilionul Ofiţerilor – 1874, Cazarma Grănicerilor (azi Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă), din anul 1739, renovată în 1753, Palatul Comunităţii de Avere – 1901, Judecătoria Caransebeş – 1905-1906, Sediul Comitatului de Severin (azi grădiniţă) – sec. XVIII, modificări în 1909, Restaurantul „Pomul Verde” – 1740, modificări în 1850, Casa Grănicerilor (azi sediul Protopopiatului Ortodox Român) – mijlocul sec. XVIII, refăcută în 1891, Prima farmacie românească din Banat, atelier foto, magazin (azi locuinţe, cu parter comercial), din perioada 1750-1800, modificări în 1900, Casa Diecesană (azi sediul Casei de Pensii – Oficiul Caransebeş şi locuinţe) – din perioada 1850-1900, fosta Mânăstire Franciscană – 1725, Biserica Franciscană din acelaşi an, Şcoala de Matematică şi Subofiţeri a Regimentului de Graniţă (azi proprietatea Comunităţii de Avere) – 1868, Poşta – perioada 1900-1925, Şcoală (azi Şcoala Normală „C.D. Loga” – Colegiul de Institutori al Universităţii de Vest Timişoara, şi grădiniţă) – 1900-1925, Ansamblurile urbane „Str. Mihai Viteazul I şi II” – sec. XVIII, cu modificări survenite în sec. XIX, Casele „Ostoia”, „Vasilievici” şi „Laboncz”, toate din sec. XVIII, Locuinţe de negustori macedoneni (azi sediu de firme şi locuinţe) – sec. XVIII, Magazine şi restaurant (azi sediul Bibliotecii Municipale „Mihail Halici”) – sfârşitul sec. XIX, Noua Casă de Păstrare (azi spaţii comerciale şi locuinţe) – 1900-1925, Banca Graniţei (azi Banca Comercială Română, Agenţia Caransebeş) – 1810, Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” – 1780, Sinagoga – 1893-1894, Sala de spectacole din fostul Cinematograf „Tineretului” – 1927, Casa Oraşului (azi Primăria) – 1903, Biserica „Sfântul Gheorghe” – 1444, reconstruită în 1739 şi modificată în 1759, Uzina Hidroelectrică – 1889, Tribunalul militar şi închisoarea (fostul sediu al Parchetului) – 1700-1750, şi Liceul „Traian Doda” – 1915.

De asemenea, Caransebeşul se mai poate mândri cu Statuia Generalului Ioan Dragalina, din anul 1943, Bustul Dr. Iuliu Iosif Olariu – 1936, Bustul Episcopului Ioan Popasu – 1935, Statuia „Pro Patria” – 1918, Crucea de Hotar din Mehala – sec. XVIII-XIX, Casa Generalului Ioan Dragalina – sec. XIX, Mormântul Prof. Corneliu Diaconovici Loga – 1895, Mormântul istoricului Patriciu Dragalina – 1917, şi Mormântul lui Iulian Vuia, din prima parte a sec. XX.

Sonia BERGER