Mihail Rădulescu, judecătorul istoric, poet şi epigramist


Un om, un nume

Mihail Rădulescu, judecătorul istoric, poet şi epigramist

S-a născut la 7 octombrie 1947, în localitatea Mehadica. Tatăl, Ianăş, era mecanic de locomotivă, om harnic, corect şi ambiţios, iar mama, Floarea, generoasă şi fermă, a fost cea care a avut rol hotărâtor în formarea de mai târziu a viitorului magistrat. Mişu – cum îi spun apropiaţii – urmează Şcoala Generală cu clasele I-IV Nr. 4 din Caransebeş (1954-1958), apoi îşi continuă studiile, tot în Caransebeş, la Şcoala Medie Nr. 2 (promoţia 1965), după care este admis şi absolvă Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Drept, Secţia Ştiinţe Juridice (promoţia 1973).

De-a lungul timpului a făcut de toate: a fost casier la OCL, profesor suplinitor, muncitor necalificat la CFR, şi toate acestea pentru a avea independenţă financiară. Mişu este căsătorit cu profesoara Anastasia (Taşi) şi au împreună trei fete, toate cu pregătire sau înclinaţie spre ştiinţa Dreptului. Oana-Rosalinda Rădulescu, născută la data de 10 septembrie 1973, licenţiată în Drept – notar public, Florinda-Mihaela Rădulescu, născută în 17 august 1979, licenţiată în Drept – avocat, şi Ana-Maria Rădulescu, născută la 13 octombrie 1984, licenţiată a Universităţii de Vest – Timişoara, Secţia Psihologie – în prezent psiholog la Regionala CFR Timişoara.

Ca şi subsemnatul, Mişu ţine foarte mult la locurile natale. Localitatea Mehadica este situată pe valea râului ce poartă acelaşi nume şi care desparte comuna în două. Aşezarea acesteia între dealuri (Chimeşti, Steica, Bujorului, Verendin) favorizează o climă ferită de vânturi. Prima atestare documentară provine de la Pesty-Friges, în anul 1484, fiind vorba de câteva contracte de vânzare-cumpărare a unor terenuri situate pe raza actualei comune. Sunt şi urme arheologice ale Culturii „Coţofeni” la Mehadica, ele fiind descoperite pe Dealul Cioaca Mică, aşezare bogată în ceramică specifică acelei perioade. Pe hărţi, comuna Mehadica este consemnată de contele Marsigli, iar baronul Elnit, în documentele din perioada 1790-1792, face referire la comuna Mehadica. În anul 1808, în localitate erau 177 de case şi două parohii. Un eveniment istoric cu mare însemnătate s-a derulat în comuna Mehadica în anul 1896, când a avut loc o revoltă a locuitorilor împotriva sistemului dualist. Localitatea este situată la 7 km de gara satului Crâşovăţ, fiind învecinată cu satul Cuptoare, comuna Domaşnea, satul Verendin şi Globu Craiovei. În comună se află un muzeu ridicat chiar pe o veche construcţie specifică zonei, ceea ce îi conferă un aspect de unicitate. Legat de localitatea Mehadica, să mai spunem că aici s-a născut marele taragotist Iosif Milu (Ioşca) şi tot aici trăieşte, de la vârsta de cinci ani, unul din marii rapsozi ai cântecului popular, Iosif Ciocloda.

Despre Mişu, ca istoric şi poet, putem „divulga” că toate creţiile sale sunt semnate cu pseudonimul Robert Felix. Din activitatea sa profesională, desprindem: în perioada sptembrie 1965 – iunie 1966, a fost profesor suplinitor pentru Limba română şi Istorie la Şcoala Generală Vârciorova; între anii 1966-1968 şi-a satisfăcut stagiul militar în Bucureşti, după care, timp de un an, a fost muncitor necalificat la Secţia L.1 Caransebeş; în perioada 1999-2001 a fost profesor la Colegiul „Giorgiana” Oradea – Filiala Caransebeş, disciplina Consiliere Vocaţională; a fost cadru universitar (doctorand), Catedra Drept Procesural Civil şi Dreptul Familiei (1999-2005). Grade didactice în magistratură: gradul III (anul 1978), gradul II (1982), gradul I (1986); de-a lungul timpului, Mihail Rădulescu a urmat o serie de cursuri de perfecţionare, judeţene şi naţionale, între 1974-1989, în cadrul Ministerului Justiţiei, dar şi postuniversitare, la Universitatea de Vest Timişoara. Din activitatea sa ştiinţifică, spicuim: participări la simpozioane locale, judeţene, naţionale. Referate: 1. Manifestări culturale desfăşurate în comuna Mehadica, în anii premergători „Marii Uniri”. 2. Generalul Ioan Dragalina, între legendă şi adevăr. 3. Din corespondenţa Generalului Ioan Dragalina. 4. Petru Turnea, zis ,,Mantu”, între legendă şi adevăr. 5. Corul „Doina” din Drobeta Turnu-Severin, la Ruga din Mehadica. 6. Generalul Mihail Şandru. 7. Căpitanul Grigore Vădrariu. 8. Înfiinţarea Căminului Cultural „Petru Fotoc” în comuna Mahadica. 9. Oameni de seamă din Craina Bănăţeană. A publicat un număr de 13 studii şi articole, 18 cărţi, cu diferite teme, semnate personal sau în colaborare cu prof. Ion Ghiorghiosu sau cu col. (r) Liviu Groza. A editat lucrări pentru învăţământul universitar: 1. Drept procesual Civil (vol. I şi II), Editura Aura, Timişoara – 2003. 2. Dreptul familiei, Editura Aura, Timişoara – 2004. Pe plan cultural, a colaborat cu ziarele „Caransebeşul”, „Gugulanul” şi „Bumerang”, iar în perioada 1974-1989, a avut o rubrică săptămânală în „Scânteia Tineretului”, intitulată „Din caietul grefierului”, participând, totodată la emisiuni la „Radio 11 Plus” Caransebeş şi la „Eurosat” Caransebeş, pe tematică culturală şi juridică. Este membru al Cenaclului literar din cadrul Casei de Cultură a municipiului Caransebeş. Este membru al Ligii Scriitorilor, Filiala Timişoara, din anul 2011.

Mihail Rădulescu a fost preşedintele „Asociaţiei Luptătorilor în Revoluţia din Decembrie 1989”, iar din 2000 este preşedinte de onoare al acesteia. A fost preşedintele Clubului de Fotbal CFR Caransebeş (anul 2000) şi este, de asemenea, Cetăţean de Onoare al comunei Mehadica şi al municipiului Caransebeş. Pentru activitatea sa, în anul 2000 a fost recompensat cu o Diplomă de excelenţă de către Prefectura Caraş-Severin, iar în 2004 a primit aceeaşi distincţie din partea Primăriei municipiului Caransebeş. A perticipat la Congresul Spiritualităţii Româneşti – Ediţia a IV-a, 10-12.11.2000, la Băile Herculane. Tot Mişu este şi „naşul” spiritual al reapariţiei „Doinei Banatului” şi al „Rugii” din Caransebeş, prin demersurile făcute în publicaţia „Gugulanul”, împreună cu Doru Bălăşoiu.

Scrierile lui Mihail Rădulescu au avut un impact deosebit în ziarele şi revistele vremii, personalităţi culturale remarcând şi recenzând cărţile sale, printre acestea numărându-se Liviu Groza, Ionel Bota, Florian Mihalcea, Marius Sârbu, I. M. Almăjan, Ortansa Foray, Cristian Chincea, Nicolae M. Stanoiev, Cristian Ghinea, Dorina Zgaverdia sau Ilie Chelaru.

În tot ce a făcut, Mişu s-a lăsat condus de proiecţia unui sentiment copleşitor – nostalgia absolutului – încredinţarea într-adevărului celor de ieri, de azi şi din veac. El întinde exact locul şi rolul sfântului lăcaş de la „Izvorul Miron”, un „Voroneţ Bănăţean”, în viaţa spirituală a provinciei, a ţării şi a creştinătăţii ortodoxe de pretutindeni. Mişu este un poet profund, sentimental, dar şi un epigramist acid, direct şi „drept”, aşa cum a fost şi ca judecător. În încheiere, să mai spunem că hoobby-urile sale sunt lectura universală diversificată, sportul, muzica şi excursiile.

(Text preluat din volumul „Personalităţi Române şi faptele lor”, de Constantin Toni Dârţu).

Ştefan ISAC