Manifestul pentru normalitate de la Păltiniş


Recent, a văzut lumina tiparului volumul „Manifest pentru normalitate”, apărut la Editura „Izvorul Cuvântului”, versurile purtând semnătura lui Nicu Gavrilovici, din Păltiniş. Foarte sugestive privind conţinutul acestei cărţi sunt părerile unor persoane avizate, bune cunoscătoare ale fenomenului poetic actual, pe care le redăm în continuare.

„Înaintând pe mările calde ale vieţii, Nicu Gavrilovici surprinde existenţa vieţii din diferite unghiuri şi perspective, însă ieşirea lui din imediat culminează cu întoarcerea la sine ce transcende realitatea (ne)cunoscută de mulţi dintre noi. Tată a zece copii, lasă «Testamentul» cunoaşterii de sine, al adevărului suprem, al cinstei şi al iubirii de frumos, constante ale vieţii, pe care, din nefericire, nu le mai trăim îndeajuns de clar. Nicu Gavrilovici descâlceşte nodurile existenţei şi ne arată toate (sub)înţelesurile ei. Adevărul pe care noi îl presupunem este, de fapt, confuzia în care ne complacem trăind. Profunzimea radicală cu care ne subliniază percepţia realului ne pune pe gânduri, lăsându-ne pe buze, preţ de câteva momente, întrebarea: «Ce lăsăm în urmă?». De asemenea, autorul demască comedia pe care ne-o jucăm nouă înşine, simulând comportamente ce nu ne aparţin, şi ne prezintă ideea necesităţii de a ne elibera de «morala publică» pentru a putea trăi în dimensiunea noastră etică”. (Gabriela Enescu)

Volumul de debut al lui Nicu Gavrilovici, intitulat «Manifest pentru normalitate», vine să propună o poezie dârză şi viguroasă, cu un puternic filon de românism şi de patriotism sănătos. Într-o lume a suprasentimentelor, a exacerbării, a vinderii şi a cumpărării, a mercantilismului pur, Nicu Gavrilovici vine cu versul dumnealui, uşor de înţeles şi uşor de asimilat, să ne readucă aminte că avem o datorie sfântă, de sute de ani, de a ne apăra sărăcia. Versul, însă, avertizez că nu va cădea uşor, va răscoli sufletul şi poate, uneori, şi câteva lacrimi vor înroura colţurile ochilor. În esenţă, vibraţia acestui om se transmite foarte uşor către cititor, şi aşa de frumos şi de lin se face transferul, încât nu te deosebeşti de cel care, la un moment dat, a trasat cu pana destinul cuvântului din poezia sa. Citind versurile acestui volum, nu se vor simţi deloc orgoliul şi beţia metaforei, totul este bine închegat, sincer, fără a fi livresc şi abscons, ci, mai degrabă, direct şi chirurgical, într-un lirism aparte”. (Bogdan Melinte)

Poezia lui Nicu Gavrilovici se desfăşoară sub stindardul iubirii, atât al iubirii laice, cât şi al celei divine, al iubirii faţă de oameni şi faţă de ţară, toate izvorâte dintr-un suflet ce-a adunat de-a lungul timpului experienţa unei vieţi trăite din plin, pe care, azi, autorul ne-o împărtăşeşte şi nouă. Poezia socială, patriotică aş spune, chiar dacă acest termen este demonetizat, m-a impresionat în mod desoebit prin civismul ei, prin ancorarea acesteia în realitate, o adevărată frescă a societăţii româneşti a zilelor noastre. Astfel de versuri pot trezi o conştiinţă a poporului amorţită de mult prea multă vreme, prin militantismul vertical al acestora, dar, de asemenea, te pot cuceri prin modalitatea de exprimare de un profund lirism, metaforele şi alte figuri de stil fiind prezente din plin”. (Florin Căprar)

Bianca METEŞ