La solicitarea recentă a Şcolii din comuna Zăvoi, de efectuare a unei excursii cu elevii din clasele a VII-a şi a VIII-a, Clubul Montan Caransebeş, ca întotdeauna, s-a arătat disponibil. Coco Galescu a fost înştiinţat, iar subsemnatul, împreună cu frumoasa domnişoară Violeta Kiss, cadru didactic la Şcoala din Zăvoi, care, de altfel, a însoţit grupul de elevi, am stabilit traseul excursiei şi toate problemele legate de aceasta.
Maşina care deserveşte şcoala, cu aprobarea şi formele legale necesare, a adus copiii din Zăvoi la Caransebeş, de unde ne-am îndreptat spre Muntele Mic, amintind, aşa, din goana maşinii, obiectivele turistice. Am trecut prin comuna Zerveşti, de unde un drum lateral spre dreapta conduce către Rezervaţia naturală ,,Poiana narciselor”. Ajunşi în comuna Turnu Ruieni, am admirat ruinele Turnului medieval cocoţat undeva pe un boţ de deal, după care am trecut prin satul Borlova, ultimul din zonă, poate cel mai cunoscut, el fiind amintit prin toate ghidurile turistice, ca punct de convergenţă a multor trasee turistice. Şoseaua, recent asfaltată, ce şerpuieşte pe valea râului Sebeş, ne-a condus la Pensiunea Ioana, unde Clubul Montan Caransebeş organizeză în fiecare vară 4-5 tabere pentru copii. Aici, la confluenţa râurilor Cuntu şi Sebeşel, într-un cadru natural deosebit de plăcut – poiană, pădure, râuri –, este organizat un Parc de aventură, unde copiii învaţă tainele alpinismului, căţărându-se atât pe panoul artificial, cât şi pe stânca naturală, fiind asiguraţi şi îndrumaţi de alpinişti competenţi.
Cu gălăgia specifică tinereţii lor, mai admirând peisajul, mai ascultând la spusele mele, ne-am trezit în golul alpin, de unde, în toată măreţia ei, se vede Crucea Eroilor Bănăţeni, iar mai jos, în căldare, ,,grămada” de cabane şi moteluri aşezate, în mod sigur, haotic.
Nerăbdarea de a porni cât mai repede în prima excursie a fost mare. Am plecat spre Crucea Eroilor Bănăţeni, urcuşul puternic nu ne-a descurajat şi, după mai puţin de o oră de mers, am ajuns lângă monument. Situată pe stânca ,,Cleanţul Găina”, Crucea, înaltă de 27 de metri, ne-a impresionat şi am admirat-o, privind-o din toate părţile. În continuare, am ales să urcăm pe vârful Muntele Mic. Ajunşi în vârf, ne-am oprit lângă borna înaltă de un metru, zidită în piatră, care, de altfel, marchează vârful de 1.806 metri. Am coborât în staţiune pe acelaşi traseu şi am făcut o plimbare, trecând în revistă cabanele şi hotelurile din zonă.
A doua zi a excursiei a fost rezervată tronsonului Muntele Mic – Staţia Meteorologică Cuntu. Plecând din staţiune, am străbătut golul alpin, apoi am coborât în Şaua Jigorei, Poiana Prisaca am parcurs-o în lungimea ei, după care am intrat iar în pădure şi ne-am bucurat de aerul curat cu miros de brad. Un urcuş mai puternic ne-a scos în poiana ce cuprinde Vârful Şeroni, de 1.400 de metri, de unde Muntele Ţarcu, cu vârfurile sale, s-a arătat spectaculos şi parcă prea aproape. După o oră de mers, am ajuns în marea poiană unde se află Lacul Cuntu şi, alături, Staţia Meteorologică cu acelaşi nume. Anunţat prin telefon de sosirea noastră, George Panescu, şeful Staţiei, om şlefuit (cizelat) de aspra natură a muntelui şi membru al Clubului Montan, ne-a întâmpinat cu amabilitate. A urmat binecunoscuta odihnă, discuţii, foamea care ne-a obligat să cotrobăim prin rucsacuri, după care ne-am ospătat cu apă bună şi rece de izvor. Ne-am întors la Muntele Mic pe acelaşi drum, care ni s-a părut mai lung, obosiţi, dar satisfăcuţi de frumuseţea naturii.
În ziua a treia, după micul dejun, am pornit pe drumul de întoarcere spre casă. Am coborât din nou până la Şaua Jigorei, apoi pe valea râului Olteana şi în continuare pe valea râului Şucu, unde am putut admira Cascadele Şucului şi am ajuns, în final, în staţiunea Poiana Mărului, unde şoferul cu maşina şcolii ne-a aşteptat şi ne-a dus ,,fulger” până acasă, în comuna Zăvoi.
Mircea SOCACIU,
ghid montan
