Generalul Ion Dragalina, 152 de ani de la naştere


            Unul dintre eroii Primului Război Mondial, născut la 16 decembrie 1860, în localitatea Caransebeş, este generalul Ion Dragalina.

Ion Dragalina a studiat la Şcoala germană, pentru că, în timpul stăpânirii austro-ungare, învăţământul în limba autohtonă nu era încurajat. Continuă gimnaziul la Budapesta, apoi intră la Şcoala de cadeţi din Timişoara, afirmându-se printre cei mai buni elevi. Îşi perfecţionează pregătirea, urmând Academia de Război din Viena. Ca şi tatăl său, tânărul Dragalina studiază, în paralel cu Academia, şi la Şcoala de ingineri geodezi. La absolvire este încadrat în Batalionul Cadre din Regimentul 43 Infanterie, al Armatei austro-ungare, dislocat în oraşul Caransebeş, fiind înconjurat de ofiţeri români adepţi ai luptei pentru unitatea naţională.

Acest deziderat îl va călăuzi mai târziu pe tânărul ofiţer, care nu accepta ca transilvănenii să fie supuşi ai habsburgilor şi nobilimii maghiare.

La 1 decembrie 1887, sublocotenentul Dragalina obţine aprobarea demisiei sale din Armata austro-ungară şi, în acceaşi zi, trece împreună cu soţia sa frontiera, sosind la Bucureşti. Se încadrează în Armata Română, devenind comandantul unor Regimente dislocate în mai multe localităţi din ţară. Pentru meritele sale deosebite în calitate de instructor şi comandant, este avansat la gradul de maior şi chemat la Ministerul de Război. Pentru Ion Dragalina „…milităria nu era o profesie pe care să o exercite fiecare după cum l-ar ajuta calităţile, ci un cult care cere, înainte de toate, sufletul întreg”.

În 1908, Ion Dragalina este numit comandant al Şcolii Militare de Infanterie din Bucureşti, ceea ce îi aduce mari satisfacţii în pregătirea superioară a militarilor Armatei Române.

În 1911, odată cu avansarea la gradul de colonel, Dragalina ia conducerea Regimentului 34 Constanţa.

În vara anului 1914, este numit comandant al Brigăzii 9 Infanterie, cu garnizoana în Ploieşti, iar după un timp foarte scurt, în noiembrie 1914, trece la comanda Brigăzii 8 Infanterie, dislocată în Bucureşti.

Marele Stat Major îi încredinţează, în august 1915, misiunea de a conduce lucrările de fortificaţie, executate pe Valea Prahovei de „Grupul Predeal” (sarcină de care Dragalina se va achita până în aprilie 1916).

În luna noiembrie a anului 1915, colonelul Dragalina este avansat la gradul de general de brigadă.

După numai trei luni petrecute la comanda Comandamentului 3 Teritorial, proaspătul general este numit, la 1 iulie 1916, comandant al Diviziei 2 Infanterie, cu sediul la Turnu-Severin, acoperindu-se de glorie pe câmpul de luptă.

După doi ani de neutralitate, în august 1916, România s-a alăturat coaliţiei Antantei. În ziua de 14 august 1916, în ţară a fost decretată mobilizarea generală, iar la ora 21 s-a declarat starea de război cu Austro-Ungaria. La 15 august, Armata Română a trecut în Transilvania, prin trecătorile Carpaţilor, izgonind în scurt timp trupele austro-ungare din Sf. Gheorghe, Braşov, Făgăraş şi din alte localităţi, şi ajungând aproape de Sighişoara şi Sibiu.

Ion Dragalina intră în luptă în punctele fierbinţi ale bătăliilor, precum ocuparea Înălţimilor Alion, Ozoina şi Drănic, unde au fost instalate tunurile româneşti care ţineau sub foc poziţiile inamice pe Valea Cernei şi marginea de est a Orşovei. În luptele grele din Defileul Lainici, este surprins de tirul nemţesc şi rănit grav. Este evacuat la Bucureşti, unde i se amputează un braţ. Armata a continuat lupta, câştigând bătălia de la Târgu Jiu, care a împiedicat inamicul să lovească din spate trupele române. Nemţii se repliază într-un nou atac, pentru a cuceri podul de peste Jiu. Replica vine prompt din partea apărătorilor, printre care se afla şi o tânără curajoasă, care mânuia arma ca un soldat încercat. Aceasta era Ecaterina Teodoroiu. Ajutase până atunci la evacuarea răniţilor şi participa voluntar la lupta din prima linie. Fapta ei de vitejie avea s-o proclame ca „Eroina de la Jiu”.

Dragalina nu mai poate prelua comanda trupelor sale, datorită complicaţiilor survenite în urma unei septicemii. În cele din urmă, viaţa bravului erou se stinge.

La 26 octombrie 1916, generalul Ion Dragalina, Eroul de la Cerna şi Jiu, este înmormântat cu funerarii naţionale, la Cimitirul Belu din Bucureşti, fiind condus de camarazii săi. Cu acest prilej, Nicolae Iorga spunea: „… Vom ridica, pe locul unde el a  fost dăruit neamului, statuie de bronz, pentru pomenirea curatei figuri de erou, care se ascunde acum vederilor noastre”.

Col. (r) Andrei GHIDARCEA