După volumele „Obiceiuri de iarnă în Valea Bistrei” şi „Monografia comunei Cireşa”, scrisă în colaborare cu preotul paroh Ion Negrei, profesorul Avram Boţa ne surprinde cu o nouă carte – „Ciobănaşul, Ansamblul de Cântece şi Dansuri al Căminului Cultural Băuţar. File de istorie”, apărută la Editura Studiograf SRL. Volumul dedicat „Ciobănaşului” şi lansat în data de 2 mai l-am răsfoit de câteva ori în cele câteva zile de când mi-a fost dăruit de autor şi, vă asigur, zău, că nu miroase a oaie, ci a cerneală proaspătă de tipar.

Cartea nu e prea groasă, dar e frumoasă, ochioasă (prin ilustraţia color şi hârtia de bună calitate), ca şi tiparul, ce mai, e o carte pe care o voi insera în biblioteca familiei, lângă cele pe care le preţuiesc mult.

Asemenea unui cronicar, venit parcă din trecute vremi, colegul nostru Avram n-a lăsat să-i scape niciun eveniment, nicio secvenţă trăită pe axa timpul celor 45 de ani de activitate artistică pastorală şi etno-folclorică a ansamblului pe care l-a ctitorit, la bine-temeluit, la începutul carierei sale didactice.

Căci puţini ştiu cum se scrie o astfel de carte. Mai întâi, ani de zile, aduni într-o cutie de pantofi: fişe lângă fişe, pliante lângă pliante, afişe lângă afişe, fotografii lângă fotografii, ca o albină, ca o furnică, fără să-ţi scape o „zală”, ca să nu se frângă lanţul…

Apoi urmează ce e mai greu, aşa-zisa redactare, creaţie care se lasă cu transpiraţii, cu scărpinat în cap şi după ureche, cu nenumărate ştersături, căci spunea marele muzician George Enescu, în compoziţie – şi ce a făcut Avram este o amplă compoziţie – mai important decât creionul este guma. Şi, mai departe, vorba ceea: „Lung îi drumul Clujului/ Dar mai lung al dorului”. Nu, nu e aşa, ci: „Mai lung al tiparului…”.

Pe scurt, una peste alta, dl Boţa a trecut prin toate fazele acestea şi a reuşit să ne facă bucuria de a cunoaşte, prin munca sa, truda membrilor ansamblului.

Felicitări şi mulţumiri!

Şi îi mai felicit pe membrii Ansamblului „Ciobănaşul” şi pe colaboratorii lor, pentru că au avut şi încă mai au puterea, tăria, plăcerea, tenacitatea de a nu pune stavilă unui demers atât de frumos, a nu opri această curgere a folclorului, tradiţiilor, datinilor şi obiceiurilor autentice prin bătrâna şi mereu tânăra Vale a Bistrei.

Îi sfătuiesc să continue, să nu se oprească, cum au făcut-o alţii, cărora le adresez întrebarea precum a făcut-o compozitorul Giuseppe Verdi în „Corul sclavilor evrei” din opera „Nabuccodonosor”: „Şi voi, harfe de aur/ De ce aţi amuţit?”. Pentru ei şi pentru alţii, probabil funcţionează o lege a firii: „Totul se naşte, trăieşte şi moare”.

Mulţi indivizi neimplicaţi în activitatea artistică de amatori nu pot să creadă că, răsucind, contorsionând cartea lui Avram Boţa, populată cu atâţia oameni talentaţi, ar putea să curgă din ea sudoarea adunată, iată, aproape jumătate de veac, din cămăşile frumos brodate ale ciobănaşilor şi ciobăniţelor, altfel spus, din lâna de aur a oiţelor păstorite de Baciul Avram. Nu credeţi în spusele umilului prof. Jompan? Ei bine, atunci îi veţi da crezare muzicianului nepereche Enescu, care nu o dată a spus răspicat că, în artă, fie ea profesionistă ori amatoare, doar 25 la sută este har, talent, inspiraţie, şi 75 la sută este trudă, muncă asiduă, transpiraţie.

Iubitorii de artă se gândesc oare la câte tentaţii, plăceri ale vieţii, renunţă un artist amator, pentru a se dedica trup şi suflet unei munci destul de ostenitoare? Şi acceptul acesta şi l-a dat în faţa instructorului formaţiei fiecare dintre membrii Ansamblului „Ciobănaşul”, ca şi atunci când şi-a legat viaţa de persoana iubită, în faţa altarului, spunând „De drag şi de voie bună”, „De bună voie şi nesilit de nimeni altul”, decât de SFÂNTA TRADIŢIE.

Căci există o cutumă, o lege nescrisă a obştiilor săteşti, aceea de a nu duce cu tine pe acel „Drumuţ mare/ Ce-napoi cărare n-are” zestrea pregătită de mulţimea generaţiilor dinaintea noastră şi de a transmite din taţi în fii şi din mame în fiice datinile şi obiceiurile strămoşeşti.

Pentru cine nu ştie, în 13 mai 1930, cel care scrie aceste rânduri s-a născut în Băuţar. Bucuraţi-vă de sprijinul primarului şi al Consiliului Local, al mai-marilor noştri de la judeţ şi mulţumiţi-i CELUI DE SUS că v-a dat sănătate şi puterea de a vă odihni de munca trudnică de fiecare zi printr-o altă muncă, cea artistică.

Prof. dr. Dumitru JOMPAN