La Caransebeş, Ziua Culturii Naţionale şi, implicit, aniversarea a 170 de ani de la naşterea Poetului naţional al românilor, au fost marcate prin manifestarea „Eminescu de-a pururi”, care a avut loc miercuri, 15 ianuarie, la Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă din municipiu, instituţie care, în colaborare cu Consiliul Judeţean Caraş-Severin şi Colegiul Naţional „Traian Doda”, a şi organizat evenimentul.
Acţiunea – de care, din partea muzeului, s-au ocupat Carmen Neumann, Ana Şoşoi, Florina Civig şi Natalia Boncia – a cuprins un concurs organizat de elevii din clasa a IX-a D Filologie de la Colegiul Naţional „Traian Doda”, la care au luat parte 12 tineri împărţiţi pe grupe, care s-a referit la elementele importante ale vieţii lui Mihai Eminescu, precum şi un recital de patru piese muzicale pe versurile Poetului nepereche, susţinut de Corul „Ecumenica” de la acelaşi colegiu, coordonat de profesoarele Dorina Coste şi Oltea Fontul, legătura dintre cele două momente fiind făcută prin textul emblematic al lui Eminescu – „Doină”.
În cadrul unei conferinţe de presă susţinute cu prilejul acestui eveniment, la care a luat parte şi managerul muzeului, Dacian Rancu, prof. Maria Frenţiu a explicat de ce participanţii la manifestare l-au cinstit pe Regele Limbii Române, chiar dacă, azi, foarte mulţi îndrăznesc să nu-l aşeze acolo unde îi este locul. „O doamnă a culturii române, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, lăsa pe patul de moarte un testament verbal, în momentul în care începuseră atacurile la adresa lui Mihai Eminescu: «Să-l apăraţi pe Mihai!». A-l apăra pe Mihai Eminescu înseamnă a-i cunoaşte viaţa şi opera. Din acest motiv am organizat un concurs şi un recital al Corului «Ecumenica», puntea dintre ele fiind «Doina» marelui poet. Cred că «Doina» exprimă o stare de fapt pe care, poate, şi noi o trăim astăzi. Este un text fundamental, eu, ca studentă, n-am avut şansa să-l cunosc decât pe căi colaterale, pentru că era un text interzis, iar azi, de vreme ce avem libertatea cuvântului şi a expresiei, e bine să ne întoarcem la aceste texte, să vedem ce situaţie socială a generat o astfel de poezie, şi să înţelegem că şi noi trăim într-o lume care, poate, ar avea nevoie de încă o «Doină», o lume românească care, din cauza globalizării, riscă să îşi anuleze valorile. Atâta vreme cât vorbim limba română, suntem datori să ştim ceva despre Eminescu. Eminescu este chiar limba română. Aşa cum Nichita Stănescu spunea «Limba română este patria mea», aşa putem spune «Eminescu este patria cuvântului românesc»”, a adăugat prof. Maria Frenţiu.
„De-a lungul timpului, literatura noastră a avut parte de poeţi adevăraţi, deosebit de talentaţi, poeţi care au lăsat o operă cu care ne putem mândri întotdeauna. Deasupra tuturor, însă, a strălucit o stea – Luceafărul poeziei româneşti –, o stea care va străluci mereu, o stea care nu se va stinge niciodată şi poate că niciodată nu va mai răsări una care să strălucească mai presus decât ea. Acest Luceafăr al neamului nostru, şi nu numai, este Mihai Eminescu, Poetul nepereche, a cărui operă a învins timpul, aşa cum afirma George Călinescu. Pentru mine, poeziile lui Eminescu reprezintă ceva curat, ceva ce dovedeşte că sentimentele omeneşti sunt eterne, că viaţa este frumoasă şi ea trebuie trăită din plin. După umila mea părere, Eminescu e cel mai de preţ dar pe care l-a dat literatura noastră, este o minune, una care nu ţine doar trei zile, aşa cum se spune, ci o minune care va dura veşnic şi va rămâne veşnic vie în sufletele noastre” a spus Carmen Neumann.
Bianca METEŞ