Din nou cu speriatul prin târg


Promisiunea e promisiune, aşa că iată-ne la al treilea an în care se bântuie, la propriu, pe uliţele satului Jupa. Nu puteam rata sărbătoarea de Halloween pe care cei mici o aşteptau cu drag. Şi nu numai cei mici. Trebuie să recunosc că şi eu am numărat zilele toamnei, fiind nerabdătoare şi dornică de o activitate cu copiii din Jupa. Cei mici au răspuns cu drag invitaţiei mele şi am fost plăcut surprinsă să văd entuziasmul lor şi m-a uimit ingeniozitatea mămicilor în materie de design vestimentar cu temă dedicată. De la an la an, copiii au venit tot mai bine pregătiţi vocal, costumaţiile fiind din ce în ce mai originale.

„Înfricoşaţi” de „buhuhu”-urile copiilor, sătenii ne-au aşteptat mai bine aprovizionaţi decât anul trecut, semn că acţiunea mea de a-i scoate pe copii din case în mijlocul toamnei devine un fel de tradiţie, spre bucuria participanţilor. Şi dacă cei mici au venit tot mai bine pregătiţi, iar cei mari s-au dovedit a fi tot mai bine aprovizionaţi, am vrut să fiu şi eu la nivelul lor. Anul acesta, fiecare copil a primit o diplomă de participare, am premiat cel mai original costum şi cel mai „înfricoşător” costum. Şi pentru ca acţiunea să se încadreze în standardele unei petreceri reuşite, dar şi pentru că anul acesta am fost şi sponsorizaţi, am organizat şi o tombolă. Fiecare copil a fost câştigător şi a primit un pacheţel cu dulciuri, dar-doar unul dintre ei să fi fost fericitul câstigător al unui dovleac plin cu bomboane. Sper să nu le mănânce pe toate prea repede, că va face fericit un medic, burtolog sau dinţar.

Bu-hu-hu, ne vedem şi la a-nu’!

Sandi-Dariana POPESCU