Din dor de glia străbună


Satul românesc este asemenea omului – crește, se dezvoltă, înflorește, dar îmbătrânește atunci când oamenii locului părăsesc glia străbună. Adesea, despre satele românești mai vorbesc doar monografiile sau urmele lăsate de fiii locului, urme arse de soare și lovite de furtuni.

A scrie o monografie înseamnă a da glas unui loc încărcat de istorie și tradiții, a reînvia ceva adormit, a anima fiecare ungher de unde mai poți culege un zâmbet.

Este de admirat strădania autorilor de monografii. Ei adună informații despre o zonă, îi descoperă tradițiile, obiceiurile, îi observă chipul blajin încununat de munți, dealuri sau câmpii, oferă generațiilor următoare comori ale strămoșilor.

Pe un om ce a scris o monografie îl consider un om mare, fiindcă a prețuit și prețuiește voalorile neamului nostru românesc. Un astfel de om este și medicul Ilie Buru.

Originar din localitatea Ciuta, stabilit actualmente în Caransebeș, unde profesează ca medic la Spitalul Municipal de Urgenţă, Ilie Buru nu-și uită rădăcinile. Din dragoste față de locul natal a scris o monografie a localității Ciuta, un sat ce aparține teritorial de comuna Obreja, monografie care tocmai a văzut lumina tiparului.

În paginile monografiei întâlnim informații despre așezarea geografică a localității, istoricul ei, despre Căminul Cultural, Casa Grănicerească, locuitorii zonei, porecle ale familiilor ce au locuit și care încă mai locuiesc în sat, porecle ce-i defineau ca neam, extrase din registrele Primăriei, registrele matricole ale școlii, acte și documente, fotografii cu oamenii zonei în portul tradițional, casele din sat.

Învățământul, prin școala din localitate, ocupă un loc important în paginile monografiei. Datorită școlii, mulți fii ai satului, printre care și autorul monografiei, și-au înălțat aripile și au ajuns departe, au ajuns la rândul lor povățuitori, făuritori de destine.

Un loc la fel de important în monografia localității Ciuta îl ocupă biserica. Aș putea spune că spiritualitatea și cultura și-au dat mâna și merg împreună pe același drum. Sunt oferite în lucrarea monografică date despre istoria bisericii din Ciuta, despre care se pomenește prima dată în 1749, cu câțiva ani înaintea primului document ce vorbește despre un învățământ organizat în localitate, 1776, imagini cu biserica, informații despre preoții ce au slujit în localitate și rolul lor de îndrumători ai omului spre valori morale și spirituale.

Ocupațiile oamenilor de la sat sunt și ele menționate – creșterea animalelor, cultivarea pământului, pomicultură, viticultură, apicultură, dar și vânătoare, datorită dărniciei pădurilor din această zonă.

La finalul lucrării apare un glosar în care autorul a adunat cuvintele regionale ale localității Ciuta din Banatul Montan.

Titlul lucrării monografice este „Cartea satului meu“, dovadă că dr. Ilie Buru este un fiu adevărat al satului, care nu și-a uitat rădăcinile și le face cunoscute și altora.

Ion TURNEA