Pentru revigorarea vieţii spirituale a municipiului Caransebeş, în general, şi a celei artistice în special, se impune promovarea, în rândul publicului meloman, a gustului pentru muzica bună, pentru aşa-zisa muzică „clasică”. Primii paşi au fost deja parcurşi prin concertele susţinute de Filarmonicile din Arad şi Timişoara, prin recitalurile de lieduri şi arii din opere găzduite de incinta sacră a Sinagogii, ori prin întâlnirea de neuitat a publicului cu Catharina Lal Coressi, artista lirică a Teatrului de Operă din Viena, ocazie cu care soprana a interpretat selecţiuni din Opera „Carmen”, de Georges Bizet.
Joi, 8 august, în preafrumoasa Sală de spectacole a Casei de Cultură „George Suru” a avut loc concertul Cvartetului de coarde „Furiant” din Austria, eveniment organizat de Primăria Caransebeş, cu implicarea Societăţii Culturale „Metarsis” din Reşiţa. La cele patru pupitre au cântat italianul Stefano Mesaglio (vioara I), românul Vlăduţ Popescu (vioara a II-a), precum şi slovenii Gregor Hrabar (violă) şi Nika Svrac (violoncel).
Vizavi de alte genuri ale muzicii clasice, naşterea şi perfecţionarea „Cvartetului de coarde” o datorăm cunoscutului reprezentant al clasicismului vienez, Joseph Haydn, supranumit „Părintele simfoniei”, pentru numărul impresionant – peste 100 – de creaţii de acest gen.
Dar să ne îndreptăm atenţia asupra celor patru tineri talentaţi şi entuziaşti care au adus cu ei, pentru noi, spectatorii, momente de neuitat. Programul a fost alcătuit din trei creaţii, adevărate capodopere ale genului: Joseph Haydn – Cvartetul de coarde în Mi bemol Major, op.33, nr. 2 „Gluma”; Gyorgy Kurtag, Omagiul lui Mihaly Andras. 12 Mikroludii pentru Cvartet de coarde, op.13, şi Claude Debussy, Cvartet de coarde în Sol minor, op. 10. De ce oare cei patru protagonişti n-au interpretat, aşa cum ar fi fost firesc, evolutiv, mai întâi creaţia lui Haydn, reprezentant al Clasicismului, apoi a lui Debussy, un exponent al Romantismului, şi, în final, „Mikroludiile” lui Kurtag, un muzician modern? Fiindcă miniaturile lui Kurtag, asemenea unor preparate mult condimentate, ar fi fost greu de digerat de un public neavizat. Tinerii interpreţi au gândit bine că, păstrându-ne în domeniul culinar, în final să ofere celor prezenţi, prin muzica lui Claude Debussy, un desert, mai uşor de înţeles, şi un vin de Bordeaux.
Emulaţia dintre cele patru voci ale instrumentelor din familia „cordofonelor” s-a făcut simţită pe întregul parcurs al concertului; motivelor muzicale contrastante le-au succedat dezvoltări şi travali tematice, în aşa fel încât „gâlceava” polilogului instrumental să se rezolve de fiecare dată într-un mariaj şi o armonie perfecte, lăsând buna impresie de unitate în diversitate. Tinerii interpreţi au ştiut, ca de fiecare dată, să asigure independenţa fiecărui instrument, dar nu în detrimentul evidenţierii melodiei principale, altfel spus, a planurilor sonore.
Au fost urmărite cu mare atenţie toate aspectele unei excelente interpretări: frazarea, tempo-ul, ritmica, dinamica şi, nu în ultimul rând, grija pentru nuanţe. Pauzele generale în lucrarea lui Kurtag n-au fost doar nişte momente de tăcere, ci de stimulare a imaginaţiei ascultătorilor, care au putut reflecta asupra a ceea ce s-a cântat şi a ceea ce putea să urmeze.
Dăruirea şi pasiunea cu care au cântat cei patru, reuniţi într-un mănunchi pe care am putea să-l numim „ecumenic muzical”, au ieşit în evidenţă cu asupra de măsură în cazul lui Gregor Hrabar, care la un moment dat, ieşind din propria-i cochilie, s-a exteriorizat, trăind puternic pasajul muzical respectiv, convingându-i pe cei prezenţi în sală de marea putere de convingere a artei sunetului.
Tânărul violonist Vlăduţ Popescu a făcut paşii mărunţi ai începutului la Şcoala de Muzică şi Arte Plastice din Caransebeş, asemenea altor tineri talentaţi precum Sanda Avramescu şi Eva Liebmann, acum profesoare, Julius Kalmar – dirijor de orchestră la Viena, sau inginerul Dinu Poiană. Iar grupul celor patru va reprezenta, aşa cum a făcut-o şi până acum, peste mări şi ţări, Banatul, şi chiar mai mult – România Muzicală.
Prof. dr. Dumitru JOMPAN
