Organizaţia pentru Strategii şi Programe de Dezvoltare (OSPD) Caransebeş, împreună cu Caritas şi sponsorizaţi de societăţi comerciale şi persoane particulare din oraş, au organizat o acţiune cu caracter social şi umanitar în săptămâna de dinaintea Crăciunului, prin care au adus puţină bucurie unor bătrâni singuri. Sub genericul „Colind pentru bunici uitaţi de timp”, elevi din clasele I-VIII din şcolile caransebeşene, împreună cu dascălii lor şi părinţi, au vizitat 10 bătrâni (dintre cei 28 care beneficiază de programul „Masa pe roţi” de la Caritas), au cântat colinde, au recitat poezii despre Crăciun, au dus cadouri simbolice şi specifice Sărbătorilor de iarnă. Timp de o oră, bătrânii au avut casa plină de copii care, după ce au cântat, au pus o mulţime de întrebări gazdelor.
Aranjată, parfumată, ca pentru un mare eveniment, tanti Vera şi-a amintit cum era în copilăria ei, cum mergeau pe la vecini cu colindul şi primeau colaci şi covrigi şi ce bucuroşi erau, mai ales de covrigii din făină neagră, care erau făcuţi în casele oamenilor sărmani. Era atât de bucuroasă că a venit la ea în vizită cineva, încât i-a mai chemat şi la ziua ei, în ianuarie. Ea nu mai vede demult, dar i-a găsit pe oaspeţi în întuneric, pipăindu-i, auzindu-i, i-a pupat pe toţi, i-a strâns în braţe. „Să vezi un bătrân cum plânge la întâlnirea cu nişte copii este şi emoţionant, şi dureros. E urâtă şi grea bătrâneţea, dar e cumplită bătrâneţea în singurătate. Am reuşit să dăm din plinul sărbătorilor noatre puţină bucurie şi unor bunici ai căror nepoţi au uitat să se mai gândească la cei bătrâni”, ne-a spus Magda, una dintre mămicile însoţitoare.
„Am plâns şi eu şi copiii simţind câtă bucurie e în sufletul bătrânei când a auzit colindele noastre. Tanti Marghit, cea mai bătrână persoană din municipiu, care a împlinit în luna august venerabila vârstă de 104 ani, s-a bucurat ca un copil de cadoul primit de la copiii veniţi în colind. Este singură şi obosită de viaţă, simte anii ca pe o mare povară, dar parcă azi a simţit că merită să trăiască, fiindu-i casa plină”, a declarat Geanina Olteanu, membră OSPD.
„Nu mai ştiu de câţi ani nu a venit cineva să mă colinde… Fata mea e în Austria, iar nepoata este plecată în Anglia. Sunt bolnavă şi nu pot să mă descurc singură”, a declarat emoţionată o altă bătrânică, tanti Magdalena, al cărei singur ajutor îl constituie cel acordat de o fată de la Şcoala Ajutătoare, pe care a luat-o la ea în casă pentru că i-a părut rău de ea, că ajunsese pe drumuri după terminarea şcolii.
„Cine s-ar fi gândit că nişte cântece şi o vorbă bună vor aduce atâta bucurie în sufletul cuiva? De multe ori căutăm să facem lucruri mari şi, pentru că nu reuşim, renunţăm să le facem pe cele mici, neştiind că bucuria vine din lucruri mărunte şi simple, dar făcute din dragoste cu toată inima”, ne-a spus Loredana Eichelmann, preşedinte OSPD.
La rândul ei, prof. Mihaela Pral susţine că intenţionează ca activitatea să nu fie una singulară, ci repetitivă. „Grupurile de copii şi însoţitorii lor să meargă măcar la sărbătorile importante, laice sau religioase, să «adopte» în felul acesta bătrânii vizitaţi, să îi motiveze pentru viaţă. Ascultându-le poveştile, sigur am avea ce învăţa din experienţele lor de viaţă”, a mai adăugat Mihaela Pral.
Tiana MESNER
