Prin răstignirea Sa pe crucea de pe Dealul Golgota, Mântuitorul Iisus Hristos o sfinţeşte cu sângele Său şi o ridică la semn de mare cinste, ea devenind simbolul creştinismului, semnul împăcării noastre cu Dumnezeu, arma noastră împotriva diavolului şi semnul mântuirii noastre.
Noi, creştinii, ne închinăm cinstitei şi de viaţă făcătoarei cruci ca altar de jertfă a lui Hristos, şi nu materiei din care este făcut semnul Sfintei Cruci. Cu sfânta cruce se începe şi se termină orice rugăciune, se încep lucrul, masa, călătoria, ea fiind mereu prezentă în biserică, în casele noastre, la răscruce de drumuri, la căpătâiul celor adormiţi şi chiar pe vârfuri de munte.
Încă din anul 1936, Muntele Mic a fost străjuit de o cruce înaltă de 25 de metri, formată din opt trunchiuri de brad, iniţiativă a ing. Cornel Mikloşi, din Timişoara, şi executată de E. Finz, din Caransebeş.
Ideea refacerii şi iluminării Crucii de pe Muntele Mic a avut-o regretatul publicist Nicolae Pârvu, de la Radio Timişoara, împreună cu un grup de bănăţeni inimoşi – prof. dr. Ioan Haţegan, prof. Cornel Hamat, etnosociolog Petru Pilu, ing. Constantin Liuba şi pr. Lazăr Suciu, la Biserica din Bolvaşniţa –, în seara zilei de 4 noiembrie 2001, după lansarea volumului „Pătru Mantu”, de Ion Hurtupan, pornind de la iluminatul exterior al bisericii noastre, care se vedea de pe Muntele Mic. S-a format un „Comitet de acţiune”, a fost anunţată ideea duminica următoare, la Radio Timişoara, şi s-a făcut un prim proiect de către Institutul de Studii şi Proiectări Hidroenergetice Bucureşti, care însă a fost prea costisitor. Au urmat şedinţa din 1 februarie 2002, de la Mitropolia Banatului, şi proiectul final făcut de Iprotim Timişoara, au apărut mulţi donatori şi sponsori, şi visul a devenit realitate…
Crucea din profile metalice, care au la bază 219 mm, ajungând la vârf la 133 mm, are şase tronsoane cu o înălţime de 27,05 m şi o greutate de 19,2 tone, şi a fost realizată de Energomontaj Timişoara, sub conducerea ing. Bogdan Anghelescu şi ing. Cristian Mâţu, după proiectul arhitecţilor Mircea Belci şi Victor Marinov.
Crucea a fost ridicată în anul 2004, pe locul celei vechi, pe Cleanţul „Găina”, la 1.625 m altitudine, şi este a doua ca înălţime din Carpaţii României, după cea din Caraiman (33 m), ridicată între anii 1926-1929, la iniţiativa Reginei Maria.
La 14 septembrie 2004, de praznicul Înălţării Sfintei Cruci, crucea ridicată în memoria şi cinstirea tuturor eroilor bănăţeni a fost sfinţită de Prea Sfinţitul dr. Laurenţiu Streza, Episcop al Caransebeşului.
La iniţiativa Prea Sfinţitului Lucian, noul Episcop al Caransebeşului, în 14 septembrie 2006 a avut loc primul pelerinaj la Crucea de pe Muntele Mic, după care, în fiecare an, la acţiune au luat parte înalţi ierarhi, preoţi, personalităţi politice şi credincioşi din tot Banatul.
Şi anul acesta, la zece ani de la sfinţirea Crucii şi la al nouălea pelerinaj, Sfânta Liturghie a fost oficiată de Prea Sfinţitul Lucian, Episcopul Caransebeşului, Prea Sfinţitul Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, şi Prea Sfinţitul Macarie, Episcopul românilor din Europa de Nord, preoţi, credincioşi, la manifestare participând şi Brigada 18 Infanterie Banat. După Sfânta Liturghie a fost oficiat un parastas în memoria eroilor bănăţeni şi a ctitorilor şi s-au depus coroane de flori din partea oficialităţilor.
Prin acest pelerinaj la Sfânta Cruce, pe 14 septembrie, Muntele Mic devine un loc sfânt, un loc de rugăciune şi înălţare sufletească pentru tot Banatul.
Pr. Ic. Stravr. Lazăr SUCIU
Bolvaşniţa
