ABC-ul mersului pe munte (V)


45. Un pericol real pe munte îl reprezintă ceaţa. Surprinşi de ceaţă, aveţi toate şansele să vă rătăciţi. Orientarea în teren este greoaie, de aceea trebuie să aveţi în rucsac harta regiunii şi busolă. Uneori, ceaţa vine în valuri, împinsă de vânt, şi în acest caz e bine să aşteptaţi până aveţi o vizibilitate mai bună. Dacă ceaţa este persistentă, două persoane din grup, niciodată una singură, vor merge înainte, în căutarea marcajului sau a cărării, când acestea s-au pierdut, după care, prin strigăt sau cu ajutorul unui fluier, vor chema grupul spre ei. Important este să nu se rupă grupul în două. Alte soluţii ar fi: întoarcerea grupului la cabană, sau renunţarea la excursie în ziua respectivă.

46. În cazul când aţi pierdut marcajul turistic, nu trebuie să mergeţi înainte, în neştiinţă, „teleleu”; vă întoarceţi pe drum până găsiţi ultimul marcaj şi reluaţi traseul bun. Uneori, marcajul turistic lipseşte pe anumite porţiuni de traseu, din cauză că nu a existat posibilitatea aplicării lui, în absenţa copacilor, a stâncilor şi a pietrelor. Aceasta se întâmplă mai mult în poieni sau pe golul alpin. De asemenea, marcajul poate fi învechit, deteriorat, sau, din cauza crengilor copacilor care au crescut, nu poate fi observat, aşa că fiţi mereu cu ochii după marcajul turistic. Informaţi-vă despre traseu şi de la turiştii întâlniţi în cale. Din când în când, uitaţi-vă şi înapoi pe traseu şi remarcaţi acele repere, pentru că, uneori, la întoarcere drumul vi se poate părea altfel.

47. În pădure, nu este permisă aprinderea focului deschis. Marcajul – „INTERZIS FOCUL” este pus cu 200 de metri înainte de intrarea în pădure. Fumatul este permis numai în locurile special amenajate şi marcate.

În caz de incendiu, se anunţă imediat Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă – 112 (telefon în orice reţea), personalul silvic din zonă, cabanierul, şi se trece la stingerea acestuia. Toţi cetăţenii din zonă trebuie să participe la stingerea şi lichidarea incendiilor.

48. Opriţi-vă în poienile inundate de flori. Priviţi florile, admiraţi-le, dar nu le rupeţi. Opriţi-i şi apostrofaţi-i pe cei care încearcă să-şi facă bucheţele, care după câteva ore se ofilesc şi sunt aruncate cu indiferenţă.

Nu rupeţi crengile arborilor. În ţara noastră sunt ocrotiţi prin lege, pe lângă alte plante, şi următorii arbori: Zada, Tisa, Zâmbrul – din special răşinoase, şi Mesteacănul pitic din specia foioase.

Florile şi arborii au farmecul şi delicateţea lor. Fiţi judecătorul cel mai aspru împotriva celor care dau dovadă de vandalism în mijlocul naturii.

49. Alegerea momentului pentru servirea mesei pe traseu este important, întrucât contribuie la refacerea potenţialului fizic şi crearea bunei-dispoziţii. Alimentaţi-vă des, dar raţional.

Recomandabil este spălatul pe mâini înainte de servirea mesei, dar, atenţie, utilizarea de detergenţi şi săpunuri pentru spălare, în apele curgătoare şi în lacurile alpine, sunt interzise. Cu un mic efort şi turnarea apei cu o cană, vă puteţi spăla puţin mai departe de râu sau lac.

50. La plecare din locul unde s-a servit masa, acesta trebuie lăsat într-o perfectă stare de curăţenie. Pentru aceasta, trebuie să aveţi o pungă din plastic, aşa-zisa „pungă ecologică”, în care se vor colecta resturile menajere. Evacuarea de pe munte a resturilor menajere proprii se va face de fiecare turist în parte, şi se vor depune în locurile amenajate pentru colectare. Dacă nu este posibil acest lucru, resturile se vor duce chiar până acasă, întrucât la întoarcere rucsacul este mai uşor.

51. Aprovizionaţi-vă cu apă înainte de plecarea pe traseu. Evitaţi deshidratarea, nu vă forţaţi până la epuizare, şi în acest caz nu consumaţi apă din orice râu sau lac. Informaţi-vă unde sunt surse de apă, de altfel, învăţaţi să descoperiţi sursele posibile, care pot fi: la poalele unor dealuri, la baza unor stânci înalte, la obârşia unor văi. În munţii înalţi, mai toate văile au izvor la obârşie. În păduri, apa este mai puţină, fiind absorbită de rădăcinile copacilor.

52. Respectaţi liniştea naturii, nu veniţi la munte „cu muzica după voi”; fiţi veseli, dar nu gălăgioşi. Făcând gălăgie, deranjaţi unele animale din habitatul lor.

53. Păstraţi liniştea în cabane. Nu uitaţi: cabanele, refugiile şi locurile de campare nu sunt locuri pentru chefuri şi beţii. Doar odihnit poţi fi apt pentru excursia din ziua următoare.

54. Salutul pe munte este o dovadă de bun-simţ, o dovadă de prietenie şi respect. Este frumos ca turiştii să se salute când se întâlnesc pe cărările munţilor, să schimbe reciproc informaţii şi păreri. Cine salută primul? Întotdeauna, bărbaţii salută femeile, tinerii îi salută pe cei în vârstă. Acestea se ştiu şi sunt respectate de toată lumea. Dar există o lege nescrisă a muntelui, care spune că acela care urcă să-l salute pe cel care coboară, în semn de respect pentru efortul şi reuşita cuceririi vârfului.

55. Căutaţi să reţineţi şi să aplicaţi aceste recomandări, poate şi altele, în drumeţiile montane, acestea fiind sfaturile unui montaniard veteran.

Mircea SOCACIU,

Ghid montan