L-am admirat întotdeauna pe Antoniu Sequens pentru devoţiunea cu care a înţeles să slujească MUZICA, cea mai frumoasă dintre arte, pentru perseverenţa, larga deschidere spre lume, modestia şi altruismul său.

Eu, elevul de odinioară al Şcolii Normale de Învăţători din Caransebeş, i-am auzit mereu paşii MUZICIANULUI de altădată, pe culoarele aceluiaşi aşezământ de cultură.

Regret că nu l-am cunoscut…

I-am cercetat însă viaţa şi bogata sa creaţie componistică. În acel an 1938, când steaua profesorului şi dirijorului, culegătorului de folclor şi compozitorului, interpretului şi cronicarului muzical s-a desprins de pe bolta albastră a cerului şi s-a dus „… în lungă cale/ Ce ’napoi cărare n-are”, eu, într-o aşezare mărginaşă a Banatului, aici, la Marga, abia vedeam lumina zilei…

Prof. univ. dr. Dumitru JOMPAN