Cu toate că zona judeţului Caraş-Severin a fost una în general ocolită de vitregiile vremii, totuşi, şi aici au fost înregistrate unele situaţii care intră în categoria celor ,,de urgenţă”. În ianuarie şi februarie 2010, 27 de localităţi au avut de suferit din cauza inundaţiilor provocate de cantităţile mari de precipitaţii căzute, fiind, de asemenea, inundate mai multe drumuri comunale şi judeţene. În luna iunie, 19 localităţi au fost afectate de vânt sau ploi. Pe raza localităţii Sat Bătrân două persoane şi-au pierdut viaţa din cauza unei viituri, iar la Vârciorova acoperişurile a 67 de case şi două biserici au fost avariate de vântul puternic. (Plt. A. Balint)

Tot mai multe voci spun că trebuie să ne obişnuim cu gândul că „lumea”, aşa cum am ştiut-o, se schimbă, iar nouă, oamenilor, nu ne rămâne decât să ne adaptăm, să ne organizăm viaţa, activităţile, în funcţie de transformările la care suntem martori. Nu este imposibil, dar desigur acest lucru înseamnă să fim mai răspunzători, mai atenţi, şi să renunţăm, poate, la unele obiceiuri.

Bilanţ pe scurt

În general, zona noastră, cea a Caraş-Severinului, a fost ocolită de vicisitudinile vremii, cu toate acestea fiind, totuşi, înregistrate unele situaţii de urgenţă, inclusiv în acest an. În lunile ianuarie şi februarie, precipitaţiile abundente au dus la creşteri ale debitelor cursurilor de apă, iar vântul puternic a ridicat probleme în alimentarea cu energie electrică a mai multor localităţi. Situaţii deosebite au fost înregistrate în luna mai, când 27 de localităţi din judeţ au avut de suferit din cauza inundaţiilor provocate de cantităţile mari de precipitaţii căzute. De asemenea, au fost inundate mai multe drumuri comunale şi judeţene, fiind perturbat traficul rutier. Amintim situaţia creată în oraşul Anina, unde au fost probleme pe parcursul mai multor zile. Astfel, în cartierul Steierdorf, din cauza precipitaţiilor abundente şi a sistemului de canalizare, care nu a reuşit să preia întreaga cantitate de apă scursă de pe versanţi, au fost inundate aproximativ 50 de curţi şi pivniţele unui număr de cinci imobile. În acelaşi interval au fost semnalate inundaţii în localitatea Moceriş, din Valea Almăjului, unde au fost afectate aproximativ 30 de curţi. O altă situaţie deosebită a avut loc la Zlatiţa, comuna Socol. Aici au fost evacuate 50 de persoane, din care 29 de copii, dat fiind faptul că 30 de gospodării, situate în apropierea râului Nera, riscau să fie inundate.

Luna iunie nu a fost nici ea lipsită de evenimente: 19 localităţi au fost afectate de vânt sau ploi; două persoane au decedat din cauza unei viiturii formate pe raza localităţii Sat Bătrân; la Vârciorova, acoperişurile de la 67 de case, două biserici, un cămin cultural, un dispensar şi un corp de clădire al primăriei au fost avariate de vântul puternic, cu aspect de vijelie, înregistrat la mijlocul lunii; o alunecare de teren a blocat Drumul Judeţean 573, care face legătura între Ciudanoviţa şi Oraviţa; linia CF 100 între localităţile Armeniş şi Teregova a fost blocată şi ea din cauza unor alunecări de teren; torentele formate pe versanţi au cărat tone de piatră pe străzile Feneşului, iar curţile şi beciurile a zeci de case din localitate au fost inundate de apă; drumurile din Sat Bătrân şi Feneş au fost rupte, iar după retragerea apei curţile mai multor case au rămas pline cu mâl.

O amintire

În Sat Bătrân am păşit pentru prima dată în urmă cu aproximativ zece ani, când, sub stricta supraveghere a lui Nea Nae Irimia, îndrăzneam să scriu, la ziarul Timpul din Reşiţa, în paginile rezervate lumii satelor. „Hai, măi fato, cu mine pe sate, că tu eşti de-a lor şi ştii să le vorbeşti limba!”, cam aşa a sunat invitaţia lui Nea Nae, în urma căreia am ajuns în cele mai frumoase locuri din judeţul nostru. Şi unul dintre locurile amintite a fost aşezarea aceasta, a cărei toponimie te duce cu gândul la lumea uitată a lui Ion Florian Panduru. Satul s-a arătat treptat, stârnind, asemenea unei femei frumoase, curiozitatea călătorului, a privitorului. Era soare, iar culoarea ierbii era de un verde impecabil. Impecabile mi s-au părut şi gospodăriile oamenilor, grădinile îngrijite şi gardurile drepte. Drepţi erau şi oamenii. Femei harnice şi bine clădite întindeau la uscat şi albit lâna spălată în pârâul ce şiroieşte exact prin mijlocul satului. Cine s-ar fi gândit atunci că, peste ani, pârâiaşul acesta se va umfla atât de tare încât va lăsa urme adânci în sufletele localnicilor, luând cu el bunuri şi vieţi? Nici eu nu m-aş fi gândit că mă voi întoarce la Sat Bătrân într-o noapte umedă şi al naibii de neagră, alături de pompieri, colegii mei de acum, păşind tăcuţi, cu paşi mari şi repezi, pe un drum ce a simţit îmbrăţişarea dureroasă a apelor coborâte tocmai de sus, din Ţarcu…