Get Adobe Flash player

Un om, un nume: Petru Schinteie, notarul care a îmbinat dansul popular cu fotbalul

Vizualizari: 997

Petru Schinteie s-a născut la data de 22 octombrie 1933, în frumoasa comună Teregova, care seamănă cu un mic orășel de munte. Părinții Petru și Silvia au avut patru copii: Maria, Petru, despre care vorbim aici, Ana și Ion. A învățat să citească împreună cu sora mai mare cu trei ani, Maria, astfel că atunci când a intrat în clasa I știa să citească și să socotească, cum se spunea pe vremurile acelea. Clasele primare și gimnaziale le-a urmat în comuna natală, sub îndrumarea severei profesoare Gheorghiu. A avut media generală 10 pentru toți cei 7 ani de școală gimnazială, cu distincție suplimentară la matematică și geografie. Nu de puține ori era trecut la tablă în fața colegilor pentru a le explica lecția următoare, deoarece era mereu în față cu cititul.

Cu toate că era unul dintre cei mai dotați intelectual absolvenți pe care i-a dat școala de la Teregova, din cauza sărăciei și a vremurilor tulburi pentru Teregova anilor 1947-1950, nu și-a continuat studiile. Astfel, la vârsta de doar 14 ani, s-a angajat ca funcționar de stare civilă în cadrul Primăriei comunei Teregova, primul său loc de muncă. Din acea perioadă reținem și o întâmplare anecdotică, dar reală: fiind foarte scund, Petru Schinteie nu putea să scrie la birou, astfel că secretarul Smultea l-a chemat pe tatăl lui, care era dulgher, și l-a rugat să taie puțin din picioarele biroului, „să se vadă și Petrică a nostru de după birou”, avea să spună dl Smultea.

Pentru o scurtă perioadă, în anul 1960, deține și funcția de secretar al Primăriei, când se implică decisiv în finalizarea lucrărilor la Căminul Cultural din comună. Începând cu anul 1965 preia funcția de diriginte al Poștei din Teregova și abia în anii ‘70 urmează la seral cursurile Liceului „Traian Doda” din Caransebeş, și apoi, între anii 1974-1978, urmează cursurile Facultății de Drept din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, obținând Diploma de stat (licența) în anul 1978. Lucrează încă patru ani la poștă, după care, în 1982, obține prin concurs postul de notar de stat în municipiul Caransebeș, meserie care l-a definit și pe care a practicat-o până în anul 2004. A fost notar de stat până în anul 1995, când s-au desființat Notariatele de Stat, și apoi notar public, începând cu 1995, în comuna natală Teregova și în orașul Băile Herculane.

Deși a avut multe ocazii să își cumpere o locuință la Caransebeș, a preferat să nu se despartă de satul său și a făcut naveta în municipiul de pe malurile Timişului şi Sebeşului timp de 13 ani, cu trenul, autobuzul sau chiar „cu ocazia”. În această perioadă a legat multe prietenii, având mereu ținut un loc pe scaun în autobuz sau în tren, contra obligației ca în fiecare dimineață să spună colegilor de navetă un banc nou. Vremuri frumoase, cu oameni frumoși…

În anul 1995 a decis să se retragă la Teregova și în speranța că, sprijinit de un prieten drag, reputatul jurist Antonie Iorgovan, va reuși să fie din nou determinant pentru Teregova și să reînființeze Judecătoria Teregova, așa cum a fost până în anul 1952. Însă drumul României și noul sistem de valori nu a mai ținut cont de istorie și oameni, statisticile fiind acum prioritare.

Pe lângă activitatea profesională, a fost mereu implicat în două activități de suflet: folclor-dansuri populare, și fotbal. A făcut parte din formația de dansuri a comunei Teregova, care a fost laureată pe țară, și a fost vătaful echipei de călăușeri, atât în comună cât și la Caransebeș, fiind un talentat dansator pe contratimp. A înființat echipa de fotbal a comunei sub numele de Dacia Teregova, pe care a condus-o mulți ani, fiind mereu alături de echipă atât moral, cât și financiar. Pe finalul carierei sale de notar, l-a cooptat în cadrul notariatului său de la Teregova și pe nepotul său Petru, fiul fratelui său Ion, care a prins și el dragoste de această meserie și s-a specializat tot în funcția de notar public, ca și unchiul său.

Notarul Petru Schinteie senior a plecat dintre noi pe drumul fără întoarcere la vârsta de 77 de ani (20.07.2011), într-o zi de Sf. Ilie (Sâmcili, cum se spune la Ciregova), fiind regretat de foarte mulți prieteni, atât din zona comunei Teregova, cât și din zona Caransebeșului.

Ştefan ISAC

Traducere