Prof. univ. dr. Nicolae D. Bica (II)
Cu formaţiile artistice în cadrul cărora a activat, Nicolae D. Bica a efectuat mai multe turnee în străinătate. Astfel, în 1977, 1979, 1994, 2004 a fost în Austria; 1978 – Elveţia; 1977, 1978, 1991 – Franţa; 1978, 1980, 1981, 1993, 1996 – Germania; 1983, 1991, 2007 – Italia; 1983 – Israel; 1994 – Japonia; 1980, 1990 – Marea Britanie; 1996 – Spania; 1995 – Ungaria; 2003 – Moldova; 2005 – Rusia.
A fost, de asemenea, membru în diferite societăţi profesionale şi asociaţii. În 1992, îl găsim pe Nicolae D. Bica în funcţia de preşedinte al Festivalului Coral „George Dima”, organizator – Inspectoratul de Cultură Braşov; 1994 – preşedinte fondator al „Asociaţiei Române a Artelor Olimpice”, acţiune desfăşurată sub egida UNESCO; 1996 – director artistic al Festivalului Artei Studenţeşti „Tudor Ciortea”, organizator – Casa de Cultură a Studenţilor Braşov; 1996 – membru al Comitetului Instituţiilor afiliate pe lângă Concursul Internaţional „Leonard Bernstein”, Ierusalim ; 1999 – membru în Comitetul de onoare al Olimpiadei Corale – Linz/Austria; de asemenea, în anul 2008 a fost membru în Conducerea editorială a revistei „Muzicometria”, editată de Facultatea de Muzică a Universităţii ,,Transilvania” din Braşov.
Activitatea profesională a dirijorului Nicolae Bica a fost consemnată în cărţile publicate de D.D. Botez, ,,Tratat de cânt şi dirijat coral” (vol. II, pag. 8), Editura Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste, 1985 ; Iosif Sava şi Marin Constantin, ,,Constelaţia Madrigal” (pag. 117), Editura Muzicală, 1988; Viorel Cosma, ,,Interpreţi din România” (Lexicon, pag. 75), Editura Galaxia, 1996; Iosif Sava şi Luminiţa Vartolomei, ,,Mica Enciclopedie Muzicală”, Craiova, Editura AIUS, 1997; Constantin Răsvan, ,,Fascinaţia muzicii” (pag. 82-87), Editura Ecran Magazin, Braşov, 1998 ; Adrain Păunescu, ,,De la Bârca la Viena şi înapoi” (pag. 345-346), Editura Sport-Turism, 1981 ; Prof. Norman McCann, ,,The International Music Museum”, Londra; Viorel Cosma, ,,Enciclopedia muzicii româneşti” (pag. 45-46), Editura ARC, Bucureşti 2000; Mariana Popescu, ,,Sinteze privind arta şi tehnica dirijorală corală în muzica românească” (pag. 153-155), Editura Europolis, Constanţa, 2008; Petre Marcel Vârlan, ,,Filarmonica Braşov, 1878-2008” (pag. 124-129), Editura Universităţii Transilvania din Braşov, 2008.
În ceea ce priveşte extrasele din presa naţională şi internaţională, referitoare la activitatea lui Nicolae D. Bica, menţionăm: „Copiii cu glasuri de aur”, ,,Le bien public”, Dijon, Franţa, septembrie, 1977; „…am fost răscoliţi de puritatea şi armonia perfect stăpânită a cântului tinerilor români din Braşov…” – ,,Les Depeches”, Franţa, septembrie, 1977; „Ceea ce ne-a oferit prof. Nicolae BICA, un dirijor de cor de talie mondială, cu corul său de cameră, se învecinează cu miracolul” – ,,Siegener Zeitung” şi Revista ,,Prisma” – Germania, 1979; „O maximă puritate a intonaţiei, o frumuseţe vocală şi o bogăţie de nuanţe dinamice neegalate au caracterizat interpretarea oferită de corul românesc” – ,,Siegener Zeitung” – Germania, 1979; „…Vocile de aur din România şi-au dovedit pe deplin renumele…, perfecţiunea sonoră a acestor fenomene vocale est-europene presupune o extraordinară şcoală şi un sever principiu de selecţie”, ,,Schwabmünchner Allgemeine” – Germania, iulie, 1981; A noua ediţie a Festivalului George Enescu – Copii cu glasul de aur: ,,În cei 11 ani de existenţă, corul Copiilor cu glasurile de aur, cum au fost denumiţi de un critic francez, au cucerit laurii întregii Europe, din Austria până în Ţara Galilor, demonstrând un ireproşabil profesionalism…Dirijorul Nicolae BICA, muzician de aleasă sensibilitate, dăruit cu generozitate muzicii şi acestui cor al copiilor din Braşov…”, ,,Scânteia Tineretului”, septembrie, 1981; „Ideea înscrierii unui cor de copii în cadrul Festivalului internaţional George Enescu s-a dovedit inspirată, fiindcă formaţia Camerata Infantis a Filarmonicii George Dima din Braşov ne-a demonstrat că la ora actuală rămâne un ansamblu singular ca nivel profesional în peisajul vieţii noastre artistice… dirijorul Nicolae BICA, sufletul acestui valoros ansamblu vocal”, ,,România liberă”, septembrie, 1981; „Dirijorul prof. Nicolae BICA, un profesionist de înaltă clasă internaţională, ne-a demonstrat o cultură corală superioară, prin fineţea dinamicii, precizia şi omogenitatea glasurilor, perfecţiunea intonaţiei, cucerind publicul din Kfar Saba, Haifa, Ierusalim”, ,,Viaţa noastră” – Israel, iulie 1983; „Corul Astra şi Camerata Infantis peste hotare: două formaţii din Braşov s-au bucurat în ultimii ani de numeroase succese în confruntările internaţionale. Ambele formaţii sunt conduse de Nicolae Bica, un tânăr muzician talentat, căruia i se datorează în mare măsură atât nivelul interpretativ atins de cele două ansambluri, cât şi abordarea unui repertoriu vast, riguros executat, de certă valoare, dar şi de mare dificultate.”, ,,Tribuna României”, septembrie, 1983; „Camerata Infantis înseamnă mai mult decât treizeci şi cinci de voci de excepţie, precizie în atac, perfecţiune în intonaţie, flexibilitate în emisie, dinamică variată, sensibilitate, stil” – ,,Il resto del Carlino”, Italia, septembrie 1983; „Corul Filarmonicii – etalon de interpretare: la pupitrul Coralei Filarmonicii George Enescu, dirijorul Nicolae Bica ne-a întărit, mai întâi, vechile convingeri privind performanţele sale pentru polifonia muzicală, manifestând maximă grijă pentru curăţenia vocilor, pentru claritatea mersului lor… El ne-a apărut ca un iubitor al metaforelor artistice pline de sugestivitate, cercetând neobosit, calm, în vederea descoperirii tuturor resurselor existente în potenţialul instrumentului său, valorosul cor al Filarmonicii…”, ,,Scânteia”, februarie, 1986; „…un cor foarte bun, alături de un dirijor minunat…” Roy Bohana – director artistic al Festivalului Coral Internaţional de la Llangollen, Marea Britanie, iulie 1990, extras din Fişa de concurs; „Performanţă corală de cel mai înalt nivel. Dacă s-ar cânta astfel pretutindeni, în curând Europa ar fi unită!”, dr. John Bishop – Manchester, preşedintele Juriului de la Cardigan Eisddfod, iulie, 1990, extras din Fişa de concurs; „Măiestria interpretării, perfecţiunea vocală care-ţi taie respiraţia, cât şi repertoriul bogat, asigură acestor fete un loc de vârf între corurile de copii din lume”, ,,Schwartztaler Bezirksbate” – Austria, noiembrie, 1994; „Corul românesc G. Dima a entuziasmat publicul din Müsen cu o prestaţie de mare clasă”, ,,Siegener Zeitung”, Germania, septembrie, 1996; „Ascultând glasurile lor, nu mi-am putut opri lacrimile”, prof. Edo Kyoko – Tokyo, membru în Juriul Concursului George Enescu, Bucureşti, 1996.
N.A. Mulţumesc pe această cale prietenului şi colegului meu Dumitru Bica, fratele acestui mare dirijor care
este prof. univ. dr. Nicolae D. Bica, de la care a pornit scrierea acestui material. Redacţia săptămânalului nostru şi eu, personal, îi dorim domnului profesor, cu ocazia zilei de naştere, ,,La mulţi ani, sănătate, bucurii şi multe împliniri alături de cei dragi Domniei-sale!”.
Ştefan ISAC
