Salvamontul este un sistem organizat, cuprins în Asociaţia Naţională a Salvamontiştilor Montani din România, şi este asigurat prin lege. Scopul principal al salvamontiştilor este acela de a salva persoanelor accidentate din munţi, precum şi evitarea şi prevenirea accidentelor montane. În atribuţiile lor intră şi montarea unor indicatoare de orientare şi dirijare, montarea de indicatoare de avertizare şi restricţie, amplasate în zonele periculoase, străbătute de trasee turistice. Aceste indicatoare informează asupra cauzei interdicţiei: avalanşe, căderi de pietre, traseu închis iarna etc.
Salvamontiştii sunt prezenţi la refugiile salvamont din munţi, acolo unde acestea există, iar alţii patrulează pe crestele munţilor, acordând toate indicaţiile necesare turiştilor întâlniţi. Sunt organizaţi în echipe şi sunt retribuiţi, nu toţi, de Centrul judeţean de care aparţin. Ei sunt selectaţi pe bază de voluntariat, dintre cei care întrunesc toate calităţile deosebite cerute. Dacă cineva doreşte să obţină calitatea de salvamontist într-o formaţie, trebuie, în primul rând, să fie un om cu caracter, să fie disponibil şi să răspundă rapid şi competent în orice moment, indiferent de anotimp, de condiţiile meteorologice, să acorde primul-ajutor atunci când este solicitat.
Salvamontistul trebuie să-şi cunoască potenţialul fizic, să dispună de o condiţie fizică deosebit de bună. De multe ori, la o intervenţie, se aleargă, se „înoată” prin zăpadă, se mărşăluieşte noaptea. El trebuie să aibă simţul nativ al orientării în natură şi să cunoască foarte bine zona montană unde activează, astfel încât să poată parcurge drumurile cele mai scurte şi să ajungă cât mai repede la locul accidentului, prin cunoştinţele şi deprinderile unui bun alpinist şi ale unui bun schior. De asemenea, un salvamontist trebuie să aibă cunoştinţele medicale necesare pentru acordarea primului-ajutor, prin absolvirea, obligatorie, a unui curs medical teoretic şi practic.
Pentru că nu există o şcoală de salvamont, ci se organizează doar cursuri scurte de iniţiere, salvamontiştii se întrec în diferite concursuri de profil, organizate la nivel naţional, între formaţiile de salvamont din diferite oraşe. Dar multe din cunoştinţele necesare le dobândesc prin acţiunile de salvare întreprinse şi prin ani buni petrecuţi pe munte.
Şi, pentru a fi cât mai convingător, dau numai câteva exemple: deplasarea rapidă pe schiuri în ajutorul victimelor, conducerea accidentatului alunecând pe schiuri, căutarea unor victime prinse sub avalanşă, coborârea în rapel pe un perete stâncos cu victima ataşată în spate, căutările pe timp de noapte a unor turişti rătăciţi şi încă multe alte aspecte.
Nu de puţine ori, salvamontiştii sunt puşi în situaţii foarte dificile, în care riscă, uneori, să-şi piardă, eventual, chiar viaţa. Când, împreună cu un grup de membri ai Clublui nostru montan din Caransebeş, am efectuat o excursie, străbătând o parte a crestei Munţilor Făgăraş, în drum spre Şeaua Suru, de 2.110 m altitudine, pe Muchia Moaşei am întâlnit o bornă din lespezi, zidită de salvamontişti, având o placă metalică inscripţionată, înglobată în construcţie. Cuprinşi de emoţie şi respect, am citit: „Robert Ungureanu, salvamontist, a murit într-o acţiune de salvare, prins de avalanşă pe Muntele Găvanu”.
În caz de accident, apelul către Salvamont se poate face prin semnale acustice sau optice. Semnalul se poate efectua cu o lanternă, felinar sau o făclie, iar ziua şi cu o oglindă. Codul de semnalizare constă în 6 (şase) semnale acustice sau optice pe minut: câte un semnal la fiecare 10 (zece) secunde, urmate de o pauză de 1 (un) minut, şi aşa mai departe. Semnalul de răspuns al salvatorului constă în 3 (trei) semnale acustice sau optice pe minut, câte un semnal la fiecare 20 (douăzeci) de secunde, urmate de o pauză de 1 (un) minut, şi aşa mai departe.
Telefonic, apelul către Salvamont se poate face la numărul 0725/826668, număr unic de alertare, valabil în orice reţea telefonică.
Dacă nu am reţinut numărul, îl putem forma apăsând pe tastatura telefonului mobil o singură dată cifra zero şi apoi numerele corespunzătoare cuvântului „Salvamont”. Pe ecranul telefonului va apărea numărul menţionat mai sus, apoi vom tasta pentru apelare. Apelul, odată făcut, trebuie să comunicăm următoarele date: locul producerii accidentului (denumirea locului sau descrierea, dacă nu cunoaştem denumirea); data şi ora producerii accidentului; numărul accidentaţilor; diagnosticul prezumtiv (descrierea pe scurt a felului accidentului); condiţiile meteorologice din locul respectiv; datele personale ale celui care face apelul, şi numărul de telefon, pentru a păstra legătura.
Mircea SOCACIU,
ghid montan
