Get Adobe Flash player

banat

Mişcarea de Rezistenţă din Banat

Vizualizari: 1726

Nu avem voie să uităm…

Câteva aspecte legate de episodul Feneş şi cele întâmplate aici.

Feneş. Un loc în care aşteptarea e religie şi împăcarea rană. Baţi la porţi şi ele se deschid. Stai faţă în faţă cu oamenii. Oamenii vorbesc. Le tremură glasul. Grozăviile s-au petrecut demult. În urmă cu decenii. Au rămas destinele. Strivite. Au rămas copiii (de acum oameni maturi), în egală măsură vinovaţi şi judecători. Drumul e însorit. Pădurea geme. Drumul continuă. Cotrobăi printre lucruri şi mai dau peste un vers. E cartea lui Iosif Caraiman, „Omul şi pruncul”. E fiul lui Ion Caraiman, cojocar din Feneş, cel plecat primul dintre partizanii din Munţii Banatului. Şi versul arde:

Domnule, eu nu vreau să mă vindec, dar rogu-te, spune-mi, care din noi doi a trădat?”

Spiru Blanaru

Spiru Blănaru, şeful grupului de rezistenţă din Munţii Banatului, se retrage de la Pietrele Albe, către Feneş. Între Feneş şi Rusca, în locul numit Târsătură, se organizează o nouă apărare. Martorii spun că un grup, în frunte cu Spiru şi Ion Caraiman, pleacă spre Feneş, spre a se informa şi a face rost de alimente. În casa lui Caraiman realizează că Securitatea fusese anunţată. După un schimb de replici cu socrul lui Caraiman, grăbiţi, se reîntorc la Târsătură. Pentru a scăpa de urmărire, intuind că au fost vânduţi, pleacă din Târsătură şi se opresc în Valea de Peşti, într-o colibă. Se instalează şi, timp de o săptămână, îşi reorganizează apărarea. Spiru Blănaru îşi formează o echipă din Ion Caraiman, Petru Berzescu şi Iacob Cimpoca, echipă cu care coboară din nou în Feneş. Se pare că în acest interval, între prima şi a doua vizită, în casa bătrânului Ponoran Nicanor (socrul lui Ion Caraiman) s-a pregătit vânzarea. Această echipă ajunge spre seară la Feneş. Era în 12 martie 1949. În Valea de Peşti, în apărare, a rămas o altă echipă, formată din Nicolae Horăscu, Anişoara Horăscu şi Ion Berzescu. Târziu, în noapte, Petre Berzescu şi Iacob Cimpoca vin din Feneş cu vestea. În casa lui Ion Caraiman din Feneş, au fost primiţi cu prefăcută căldură de socrul lui Ion Caraiman, Nicanor Ponoran. Spiru a realizat pericolul în momentul în care gazda s-a strecurat afară din casă. Se retrag prin grădină, spre pădure. Securitatea pornise deja vânătoarea pe urmele lor. Ion Caraiman este ucis în schimbul de focuri. Spiru e rănit la picior. Aviaţia survola întinderea pădurii. Focul armelor nu mai contenea. Spiru este arestat şi transportat la Securitatea din Caransebeş. Restul grupului se retrage spre Teregova şi Domaşnea (vezi mărturisirile lui Atanase Berzescu, despre lupta de la Feneş). Continuă să citești

File de monografie caransebeşeană

Vizualizari: 1166

Joi, 24 noiembrie, în Sala de festivităţi a Episcopiei Caransebeşului va avea loc lansarea volumului „Oraşul Caransebeş, între anii 1865-1919. File de monografie”, scrisă de prof. Constantin Brătescu. „S-au scurs 102 ani de la apariţia Monografiei oraşului Caransebeşdatorată protopopului Andrei Ghidiu şi profesorului Iosif Bălan. Noi încercăm să reînnodăm firul evenimentelor istorice dintre anii 1865 – iunie 1919, într-o lucrare monografică, nu completă, dar cu multe noutăţi. În primul rând, anul 1865 este cel al reînfiinţării Episcopiei istorice a Caransebeşului. În al doilea rând, pentru că, în acea perioadă, întreaga populaţie a oraşului Caransebeş, trecea de la rigorile unei conduceri şi administrări de tip militar, care s-a practicat fără întrerupere între 1718-1872 şi fără multe drepturi cetăţeneşti, la regimul constituţional consfinţit prin legi organice. În al treilea rând, pentru că în această perioadă Banatul istoric, prin principalele aşezări urbane, dar şi prin multe din spaţiul rural, înregistrează mari progrese în domeniul industriei, comerţului, transporturilor rutiere şi feroviare. Continuă să citești