Atât afară, cât şi în tumultul cotidian e toamnă. Toamna cântată prin cuvinte de mulţi scriitori a acoperit totul. „Mi-e toamnă în cer / şi în mine / şi frunzele-mi cad murmurând / … / şi cântecele-mi vin dintr-o frunză în zbor“, spune poetul Leonid Iacob în poezia Mi-e toamnă, iubito, publicată în volumul Ultima santinelă.
Joi, 2 octombrie, în Sala „Corneliu Baba“ de la parterul Casei de Cultură „George Suru“ din Caransebeş, artista plastică Manuela Ionescu, aflată la cea de-a treia expoziţie personală, a chemat pe toţi iubitorii de frumos să ia parte la vernisajul expoziţiei de acuarelă şi grafică, să-şi îmbogăţească sufletul cu jocul luminii şi al umbrei în natura moartă. Şi, totuşi, natura moartă este începutul creaţiei, după cum avea să mărturisească artista, prin cuvintele „Şi totul a început cu o floare…“. Prin jocul luminii şi al umbrei, prin grafică şi acuarelă, floarea ce a zâmbit într-o frântură a vieţii poate să guste eternitatea.
Rolul de amfitrion al manifestării şi l-a asumat şi de această dată Ioan Cojocariu, directorul Casei de Cultură „George Suru“ din Caransebeş. Printr-o propoziţie simplă – „A venit toamna“ –, prof. Eleonora Bunea a început prezentarea lucrărilor de acuarelă şi grafică ale Manuelei Ionescu.
Citând câteva versuri din poezia „Emoţie de toamnă“ a scriitorului Nichita Stănescu, „A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, / cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta“, prof. Eleonora Bunea a subliniat că artista plastică Manuela Ionescu, în acest frumos început de octombrie, nu ne acoperă cu umbra, ci cu sufletul ei. Ea a mai adăugat că artista Manuela Ionescu a utilizat grafica în tuş şi acril (cărbune) pentru a realiza tablourile.
Tematica expoziţiei, după cum bine au observat atât prof. Eleonora Bunea, cât şi prof. Nicolae Borlovan, doctor în literatură, este una clasică, impresionistă, predominând ideea de frumos.
Cadrul rustic a fost redat în tablouri precum Casa de sub deal, Casa cu troiţă, Ferestre.
Foarte tare i-a impresionat pe cei prezenţi tabloul Ferestre. Ferestrele deschise sunt mereu o portiţă spre soare, spre armonie, în timp ce ferestrele închise sunt un simbol al tristeţii.
Artista plastică Manuela Ionescu a dovedit o atracţie spre lumea veche prin cadrul rustic redat cu o deosebită măiestrie în picturile sale.
Tabloul Chilia, în care este prezentată o mică încăpere în miniatură, pe a cărei masă se află o Biblie, face legătura cu sacrul. Frumosul şi sacrul nu pot să fie decât împreună.
Un alt tablou, intitulat metaforic Copaci bătrâni în doi, arată celor ce reuşesc să pătrundă dincolo de formă şi culoare câtă eternitate se regăseşte în tot ceea ce punem suflet cu adevărat.
Corabia în apus este un alt tablou ce ar putea înfăţişa viaţa omului pe acest pământ şi, de ce nu, într-un apus, într-o toamnă.
Florile sunt şi ele o altă latură a tematicii expoziţiei. Macii sunt, în opinia prof. Eleonora Bunea, care a asociat macul cu un evantai, o capodoperă a expoziţiei. Tabloul Maci întunecaţi e de o deosebită fineţe şi profunzime. Floarea plăpândă, macul, este un simbol al vieţii efemere.
Flori de câmp este o pictură plină de eleganţă, în timp ce Trandafirul roz se bucură de o transparenţă deosebită.
Despre autor şi despre lucrări au mai vorbit Constantin Brătescu, el afirmând că orice pictură de toamnă este o speranţă spre primăvară, precum şi prof. Ioan Jorz, care s-a referit la o îndrăzneală cromatică a artistei.
Tablourile sunt însoţite de versuri deosebit de grăitoare, Lacul albastru bucurându-se, de exemplu, de versurile eminesciene „Lacul codrilor albastru …“. Combinaţia vizual – cuvânt nu a făcut altceva decât să scoată în relief sufletul sensibil şi iubitor de frumos al Manuelei Ionescu.
Manuela Ionescu nu este doar o artistă plastică, ci şi o prozatoare desăvârşită. La finalul vernisajului, ea a oferit celor prezenţi şi câte o carte scrisă de ea.
Tablourile Manuelei Ionescu pot să fie admirate timp de o lună în Sala „Corneliu Baba“, de la parterul Casei de Cultură „George Suru“din Caransebeş.
Ana Cristina POPESCU
