Cu un picior în iarnă, deja, luna noiembrie este una de răspântie a tradițiilor. Îmbătrânirea și degradarea treptată a timpului calendaristic este exprimată de numeroasele sărbători precreștine dedicate lupilor, strigoilor și altor fiinţe fantastice malefice. Scenariul spiritual al lunii este completat, apoi, cu multe sărbători creștine. Denumirile populare ale lunii – Brumar, Brumarul Mare, Promorar – surprind aspectul meteorologic de bază al acestui moment al anului, cel al căderii brumelor groase și a promoroacei, dar și aspectul economic, cel al fermentării și limpezirii vinului (Vinar, Vinicer).
Sărbători importante: 1 noiembrie: Sf. Cosma și Damian (Vracevul); 11 noiembrie: Sf. Mina (Sărbătoarea tâlharilor); 12-14 noiembrie: Martinii de Toamnă; 14 noiembrie: Filipii de Toamnă; 21 noiembrie: Intrarea în biserică (Ovidenia); 29 noiembrie: Ajunul Sf. Andrei; 30 noiembrie: Sf. Andrei.
Sf. Cosma și Damian (Vracevul, adică „a vindeca”, în slavonă) sunt doctorii fără arginți, întâlniți în calendarul tradiţional și în luna iulie, sărbătoare importantă pentru tămăduirea bolilor, în special a epilepsiei și febrei tifoide. Sf. Mina este protectorul celor cărora le sunt furate diverse lucruri. Este sfântul care îi ocrotește pe păgubiți, se arată grabnic ajutător al celor nedreptățiți în procese și al celor ce au pierdut ceva sau au fost înșelați. Martinii de Toamnă se celebrează timp de trei zile, ca și Martinii de Iarnă, ca patroni ai urșilor și pentru protecția vitelor împotriva lupilor. Cele două sărbători se găsesc la 40 de zile după și respectiv înaintea Crăciunului. Filipii de Toamnă – legenda spune că Filipii au fost apostolii aruncați într-o groapă cu lupi, de unde au scăpat nevătămați, prin credință. Se zice și că Filipii ar fi fost şase frați rătăcitori, cu puterea de a-i poci pe cei care nu-i cinsteau. Ei apără casele de foc, de lupi, șerpi și primejdii. Oamenii atârnă topoare de coșul casei, ca să țină lupii departe, sau lipesc gura sobei, ca să țină închis botul lupului. În 21 noiembrie se sărbătorește Intrarea în biserică a Maicii Domnului, cunoscută în tradiția populară sub numele de Ovidenia, Obrejenia sau Vovidenia. Bătrânii spun că de Ovidenie se deschid cerurile și animalele vorbesc. Sf. Andrei este apostolul care a creștinat românii. Așa se explică și faptul că el este unul dintre cei mai populari sfinți ai noştri și că numele lui este viu nu numai în evlavia, ci și în folclorul românesc. Sărbătoarea consemnează sfârșitul toamnei și începutul iernii, de aceea, popular, i se mai spune Andrei, cap de iarnă, ori Îndrea sau Undrea, nume care se mai folosesc și pentru denumirea lunii decembrie.
Ștefan ISAC