După două veacuri de la zidire, biserica ortodoxă din localitate a fost sfinţită

Preasfinţitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului, a târnosit duminică, 17 octombrie, biserica Parohiei Domaşnea din Protopopiatul Băile Herculane. Un număr mare de credincioşi au luat parte la evenimentul istoric de târnosire a bisericii parohiale. Ierarhul a fost întâmpinat la hotarul satului de către administraţia locală a comunei şi condus în tinda bisericii, unde s-a ţinut slujba de târnosire. Mai apoi s-a oficiat Sfânta Liturghie arhierească de către Chiriarhului locului, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. În cadrul Sfintei Liturghii, Preasfinţia Sa a hirotesit întru iconom pe părintele paroh Iosif Frenţ, care, alături de bunii credincioşi din Domaşnea, a restaurat întreaga biserică impunătoare şi de referinţă de pe Valea Timişului.

În cuvântul de învăţătură, Preasfinţitul Părinte Lucian a arătat fiilor satului că momentul este unul istoric: „Aşa a rânduit Dumnezeu, ca după aproape 200 de ani biserica dumneavoastră să fie târnosită de către smerenia noastră. Vremurile grele trăite de înaintaşii dumneavoastră au făcut ca această sfântă biserică să nu primească sfintele moaşte în sfântul jertfelnic. Partizanii, aşa cum îi numim în părţile Banatului, acei mucenici ai vremurilor trecute, au păzit dreaptă credinţa ortodoxă în Domaşnea şi suntem datori să le cinstim jertfa cu demnitate şi să le urmăm exemplul, pentru a fi şi noi demni de a ne numi urmaşi ai lor. În Evanghelia de astăzi, Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca ne relatează Pilda Semănătorului, pe care Mântuitorul Iisus Hristos a spus-o celor ce au venit din cetăţi să Îl asculte. Iată că şi noi astăzi am venit la Domaşnea, ca smeriţi urmaşi ai apostolilor şi am aşezat sămânţa cuvântului cea roditoare în sfântul jertfelnic, adică moaştele sfinţilor care au bineplăcut lui Dumnezeu din veac. Rămâne, aşadar, ca dumneavoastră să primiţi acest odor sfânt spre rodire în inimile şi în familiile dumneavoastră. Aţi fost, deci, martori la un eveniment istoric, dorit de înaintaşii dumneavoastră, dar neîmplinit. De aceea suntem datori să ne păstrăm vrednici sufleteşte pentru cei ce vor veni după noi şi să le sădim sămânţa cea roditoare în inimă”.

Mulţumind chiriarhului pentru marele dar al sfinţirii bisericii, părintele Iosif Frenţ, păstorul duhovnicesc al comunităţii ortodoxe din Domaşnea, a spus: „Se cuvine să mulţumim lui Dumnezeu pentru această binecuvântare şi Preasfinţitului Părinte Episcop Lucian pentru osteneală şi dragostea părintească. Părinţii noştri se bucură că după atâţia ani visul lor s-a desăvârşit, iar această zi marchează un crâmpei din bucuria ctitorilor care s-au ostenit pentru a ridica această frumoasă biserică în care cu toţii ne ostenim pentru mântuirea sufletelor noastre”.

Bucuria comunităţii din Parohia Domaşnea a continuat prin participarea tuturor la agapa frăţească oferită de parohie cu prilejul acestui eveniment deosebit, după care cei prezenţi au luat parte la diferite manifestări culturale şi folclorice organizate pentru a marca bucuria acestei zile, ce va rămâne un reper spiritual pentru viaţa duhovnicească din comună.

Biserica din Domaşnea s-a zidit între anii 1807-1817, cu contribuţia credincioşilor, unii vânzându-şi pământurile cu acest scop, dar şi cu sprijinul Comandamentului militar grăniceresc, prin mijlocirea căruia a fost adus un arhitect din Viena.

Sfântul locaş a fost pictat în anul 1823 de către Dimitrie Popovici, mai târziu pictura fiind refăcută de către pictorul Dimitrie Turcu din Oraviţa. Dacă documentele menţionează că la data de 5 iulie 1833 episcopul ortodox sârb Maxim Minulovici ar fi săvârşit sfinţirea bisericii, recent s-a constatat că aceasta a fost doar binecuvântată, în piciorul Sfintei Mese a Altarului negăsindu-se Sfintele Moaşte, care se pun la târnosirea unui sfânt lăcaş. Până în zilele noastre, comuna Domaşnea este mai mult decât un reper administrativ al judeţului Caraş-Severin, asumându-şi deopotrivă şi un rol spiritual pentru întreaga vale a Timişului, pe care o străjuieşte din înălţimea Ciregăului.

Un aspect inedit îl constituie şi faptul că biserica parohială, declarată monument istoric naţional de către marele nostru istoric Nicolae Iorga, îl are ca ocrotitor pe Sfântul Atanasie, întemeietorul monahismului athonit. Este singurul lăcaş din întreaga zonă a Banatului care are un asemenea hram. Cel mai probabil, acest lucru se datorează faptului că prima slujbă arhierească, cea de binecuvântare, a avut loc în ziua de 5 iulie, când este serbat acest sfânt.

Din 1833 şi până astăzi, credincioşii din Domaşnea îşi serbează ocrotitorul la începutul lunii iulie, prin manifestări spirituale, culturale şi tradiţionale, tot atunci fiind şi tradiţionala „rugă” a localităţii.

Arhid. Casian RUŞEŢ