O localitate care a ocupat un loc important în desfăşurarea unor evenimente istorice cruciale şi despre care s-a scris puţin este Rusca Montană, comună răsfirată de o parte şi alta a Bistricioarei, la poalele Munţilor Poiana Ruscă, în apropierea Ţinututlui Pădurenilor.

Aflată la confluenţa a două componente ale spiritualităţii româneşti – Banatul şi Ardealul –, comuna Rusca Montană are o istorie seculară, ale cărei începuturi se pierd în legendă. Specificul ei o deosebeşte de majoritatea localităţilor din jur, din mai toate punctele de vedere.

Variatele resurse ale solului şi subsolului au imprimat de timpuriu o dezvoltare economică şi socială distinctă a localităţii.

Încă din secolul al XVIII-lea, apar aici ateliere manufacturiere, furnale şi turnătorii, se deschid noi căi de exploatare a fierului, plumbului, zincului şi a altor bogăţii subpământene.

Fără a exagera, se poate spune că locuitorii acestei zone sunt pionierii dezvoltării industriale din România.

Meseriaşii de aici, ghisării (turnători de metale) şi ştainmesării (cioplitori în piatră), au fost printre primii din Europa care au asimilat noile tehnologii de prelucrare a metalelor şi a marmurei. Astfel că, la o expoziţie industrială imperială deschisă în anul 1842 la Viena, Societatea Minieră din Rusca Montană a lui Karoly Maderspach a expus Email verde şi roşu cernut, precum şi piese turnate din fontă cu diferite destinaţii. Înalta Curte de la Viena s-a pronunţat atunci, spunând că produsele de la Rusca Montană sunt „bijuterii ale naţiei”.

Marmura de Ruschiţa, de asemenea, a avut căutare atât în ţară, cât şi în străinătate, încă din anul 1810. Şi astăzi ea a rămas cu aceeaşi prioritate, atât pe piaţa internă, cât şi externă.

O altă bogăţie inestimabilă a zonei o constituie vegetaţia forestieră. Cu sprijinul Academiei Române, nu demult a luat fiinţă aici „Rezervaţia Naturală Pădurea Pleşu”. Aceasta are o suprafaţă de 1.980,7 ha, fiind un obiectiv realizat prin grija pasionaţilor silvicultori ing. Walter Frank şi a tânărului dr. ing. Adorian Solomonesc.

Un puternic nucleu european de atracţie va fi realizat aşadar aici, pentru toţi cei care iubesc frumuseţile naturii. Prin tot ce este, comuna intră zi de zi în contemporaneitate. Cei care conduc destinele localităţii au în vedere acest lucru.

Dr. ing. Adorian Solomonesc este unul dintre primarii tineri ai judeţului, care se află la primul său mandat. S-a gândit însă să demonstreze că alegerea lui în această funcţie de răspundere nu a fost întâmplătoare. Totul a dovedit că opţiunea a fost chibzuită şi binevenită. Dovada? Împlinirile şi realizările de până acum: restaurarea Şcolii Gimnaziale „Ştefan Velovan”, amenajarea izvorului „Zaicoamer” dintr-un cartier mărginaş, amenajarea drumului ce duce spre Dealul Crucii şi iluminatul pe timp de noapte a acestui obiectiv turistic.

În perspectivă sunt şi alte proiecte aflate deja în derulare, cprintre care se numără restaurarea „Casei Naţionale Ştefan Velovan”, zidită în anul 1931; deschiderea drumului de acees spre Platoul „Neuer Weg”, loc minunat de agrement datând de la începutul secolului XX, iar ca scop primordial este dezvoltarea rurală a turismului.

Gândirea ageră, temerară, măsurile şi propunerile ce stau pe agenda timpului prezent şi al celui viitor, promovarea noului, noi trepte de civilizaţie – iată gândurile şi ţelurile primarului şi ale colectivului cu care lucrează.

Străbaţi lungul drumului de beton până la ieşirea din satul Ruschiţa, aparţinând comunei Rusca Montană, şi surprinzi o adevărată imagine a noului. Toate înnoirile se derulează sub privirile vizitatorului, case noi sau restaurate, primărie îngrijită, dispensar, poduri şi podeţe noi, curăţenie peste tot.

Valea Ruschiţei, uitată oarecând, este acum presărată cu multe firme şi ateliere de prelucrare a marmurei.

Când vrei să devii răspunzător de destinele comunei şi doreşti să fii de folos consătenilor tăi, trebuie să dai dovadă de un efort total, să asculţi de fiecare în aşa fel, încât sprijinul tău să-l simtă neîntârziat. Toate acestea îl caracterizează pe primarul Adorian Solomonesc.

Îmi place să vorbesc despre asemenea oameni, despre faptele timpului lor. Aici, unde veşnicia îşi are curgerea lină şi prosperă, în calea noastră, cu farmecul fiecărei clipe. Ne oprim lângă fereastra acestui timp, simţindu-i de fiecare dată frumuseţea în mişcare, rodirea nemuritoare.

Vom mai reveni în această localitate de viaţă, de istorie, cu împlinirile şi frumuseţile sale.

Doinel Puiu MĂRGINEANU