Preotul Nicolae Velovan s-a născut în data de 26 septembrie 1820, în localitatea Moldova Nouă, părinții săi numindu-se Paul și Zina Velovan.
Aici a învăţat la Şcoala românească, absolvind clasele primare şi gimnaziale. Dedicându-se apoi carierei învăţătorești, urmează cursurile Institutului pedagogic din Caransebeș. Și-a început activitatea sub marele maestru de pioasă amintire, protopresbiterul Ioan Tomici, apoi sub pedagogul Constantin Diaconovici Loga.
Ajungând învăţător, a servit cu zel un lung şir de ani şi, câştigându-şi pe lângă Loga, pe care îl însoţea cu ocazia inspecţiilor, cunoştinţe temeinice, ajunge unul dintre învăţătorii cei mai de frunte ai generației sale.
Simțind chemare către preoţie, între anii 1841-1844, absolvă teologia la Vârșet şi, după ce ajunge preot, hirotonit fiind în anul 1846, servește la Altarul Domnului cu o credinţă și o evlavie demnă de sfinţenia Casei Domnului, cu atașament nestrămutat față de biserica noastră dreptmăritoare, cu iubire şi abnegaţie, ce poate servi ca exemplu multor preoţi din zilele noastre.
Un moment de mulțumire adusă lui Dumnezeu de către preotul Nicolae Velovan din Rusca Montană a fost serbarea, la 19 iulie 1896, a Jubileului de 50 de ani de preoţie. În comuna Rusca Montană a activat ca preot din anul 1852. Credincioşii săi i-au arătat cu acest prilej recunoştinţă și iubire. Cu ocazia serbării Jubileului, a fost prezent la frumoasa aniversare protopresbiterul Andrei Ghidiu, ca reprezentant al P.S. Sale Nicolae Popea, Episcopul Caransebeșului.
A fost căsătorit cu Drăghina Costici, originară din Vârșeţ, născută în anul 1825. Precum a fost evlavios în biserică, aşa a fost în familie: părinte bun, cumpătat, blând şi înţelept. Fructele acestor virtuţi au fost faptul că, din modestele mijloace avute la dispoziție, din neînsemnatele venituri parohiale, a putut să crească doi feciori: unul (Ștefan) a devenit un profesor celebru şi ca pedagog a ajuns a fi fala ruspercănilor, iar celălalt (Ioan) a fost cel care i-a succedat tatălui său în parohia Rusca Montană.
Însă, după o scurtă suferință și după o fericită căsătorie care a durat 48 de ani, la 24 noiembrie 1890, trecea la Domnul preoteasa Drăghina, soția venerabilului preot Nicolae Velovan și mama pedagogului Ștefan Velovan, fiind în vârstă de 65 de ani.
În data de 20 martie 1903, adoarme în Domnul părintele Nicolae Velovan, paroh în Rusca Montană, după îndelungi şi grele suferinţe, în al 83-lea an al vieţii sale.
La înmormântare, care a avut loc în 22 martie 1903, s-au adunat toate rudeniile defunctului, toţi alergând de la mare depărtare, pentru ca iubitului şi prea-veneratului cap de familie să-i dea ultimul onor. A participat, apoi, o imensă mulţime de credincioși şi de intelectuali români, dar şi străini, căci şi străinii aveau o deosebită admirație față de răposatul preot. Au oficiat slujba prohodului mai mulţi preoţi, între care părintele Gheorghe Petrescu şi părintele Spiridon Şandru din Caransebeş, protos fiind părintele Nicolae Ionescu din Iaz, care a ţinut o frumoasă cuvântare funebră. Alături de oficialități au fost prezenți profesori pedagogi din Caransebeş, care, însoţiţi fiind de Antoniu Sequens, George Petrescu, Spiridon Şandru şi Traian Barzu, au dorit să-şi exprime veneraţia lor şi a profesorilor pedagogi faţă de mult-regretatul preot.
Răspunsurile la Sfânta Liturghie până la Heruvic le-a dat corul bisericii din Rusca Montană, sub conducerea învăţătorului Farago, iar de la Heruvic și până la sfârșitul acesteia, precum şi slujba prohodului, le-a dat admirabil Corul teologilor şi pedagogilor din Caransebeş.
Pr. Romulus FRÎNCU