Richard Wagner cel care a scris opera ,,Lohengrin”, prezentată la Caransebeş în ianuarie 1884, avându-l ca principal protagonist pe baritonul Nicolae Popovici, cel care avea să devină mai târziu profesor la Caransebeş
Opera, considerată ca fiind cea mai evoluată formă a teatrului muzical, şi-a făcut intrarea pe scenele europene în secolele XIV-XV, în plină Epocă a Renaşterii, leagănul acesteia aflându-se la Florenţa. În istoria muzicii, se consideră că prima operă ar fi fost ,,Nunta lui Thetis şi Peleus”, de Francesco Cavalli, compusă în anul 1639. Muzica de operă a dat glas celor mai mai înalte aspiraţii ale popoarelor, melodiile lui Verdi, devenind imnurile patrioţilor italieni care luptau pentru eliberarea şi unificarea ţării lor. Sintetizând spectacolul de operă, se poate spune că el este o lucrare de artă care îmbină mijloacele dramaturgiei, ale muzicii vocale, instrumentale, coregrafiei şi ale artei plastice.
Este suficient să amintim că opera deţine cele mai celebre teatre în marile metropole: ,,Scala” din Milano, ,,Covent Garden” de la Londra, ,,Metropolitan” la New York, ,,Opera Mare” din Paris etc.
Scurtele referiri la istoria operei, înşiruirea unor nume de compozitori, cântăreţi şi dirijori, au urmărit o mai bună cunoaştere, de către cei mai puţin avizaţi, a acestui gen de teatru. Se înţelege că interpretului de operă i se cere să fie un artist complet, în egală măsură cântăreţ, actor şi dansator, într-un cuvânt un adevărat profesionist. Iată motivul pentru care acest gen de spectacole este greu accesibil amatorilor.
Destul de rar, însă, unele colective de amatori s-au încumetat totuşi să abordeze teatrul liric. Cu toate acestea, în trecutul teatral al Caransebeşului, au fost semnalate câteva încercări izbutite, în bună măsură, atât prin calitatea artistică, cât şi prin succesele de care s-au bucurat. În revista ,,Familia” a lui Iosif Vulcan, o adevărată istorie a mişcării artistice de amatori din Transilvania, se aminteşte despre prezentarea, la Caransebeş – în ianuarie 1884 –, a unui fragment din opera ,,Lohengrin”, de R. Wagner, având ca principal protagonist pe baritonul Nicolae Popovici. Acest valoros cântăreţ a studiat arta cântului la Viena şi Leipzig, după care va ajunge profesor de muzică vocală şi instrumentală în oraşul de pe Timiş şi Sebeş, iar în 1886 va fi angajat ca solist la ,,Karitheater” din Viena, unde va obţine frumoase succese.
În 1889, publicul local va aplauda un spectacol ce a cuprins câteva scene din opera ,,Traviata”, de G. Verdi, pentru ca, în 1902, să urmărească un fragment din actul II al operei ,,Rigoletto”, de acelaşi compozitor. Actul I – parţial – al operei ,,Faust”, de G. Gounod, va fi prezentat în anul 1904, iar fragmente din ,,Cavaleria rusticană”, de P. Mascagni, în 1907.
Ultima consemnare a unui spectacol de operă prezentat la Caransebeş datează din anul 1920, când au fost cântate scene din ,,Norma”, de Bellini. Această înşiruire de spectacole lirico-dramatice, jucate în localitate, poate ridica în faţa scepticilor un semn de întrebare. Dovada certă a prezentării unor opere, precum şi a posibilităţilor pe plan artistic existente la vremea respectivă, rezultă din faptul că oraşul dispunea de câţiva străluciţi dirijori şi muzicieni, dintre care amintim pe Vincenz Felsman, organizatorul unei şcoli de canto, pian şi alte instrumente, şi care avea la îndemână un valoros cor, orchestră şi cântăreţi corespunzători. Alţi profesori, pasionaţi ai muzicii culte, au fost Iosef Moudry, Johann Scherff, Johann Lauff, fiecare din aceştia contribuind, în calitate de instructori, regizori sau interpreţi, la realizarea spectacolelor amintite. Din anul 1920, aceşti iluştri muziceni se vor retrage sau vor părăsi oraşul, iar interesul faţă de muzica de operă se va diminua treptat.
