Get Adobe Flash player

Ghidul Vaii Bistrei

Vizualizari: 3155

Începând cu această ediţie, vom publica o serie de articole documentare privind câteva comune situate pe Valea Bistrei. Informaţiile se referă la mai multe domenii de interes pentru cititori, cum ar fi existenţa vieţii în perimetrul localităţii, atestarea documentară, structura populaţiei, viaţa spirituală şi economică. În numărul din această săptămână vom vorbi despre comuna Obreja şi satele aparţinătoare, Ciuta, iaz şi Var. (A. Boţa)

Obreja

Am putea începe descrierea comunei Obreja cu vestita doină „La Obreja-ntr-o grădină”, a renumitului doinitor al Banatului, şi nu numai, Achim Nica.

Comuna Obreja are în componenţa sa satele Ciuta, Iaz, Obreja şi Var, despre care ne vom strădui să scoatem în evidenţă tot ce l-ar putea interesa pe cititor.

Comuna Obreja se află la o distanţă de 9 km faţă de Caransebeş şi ocupă cursul inferior al râului Bistra. Existenţa vieţii umane pe teritoriul comunei este atestată încă din Epoca Neolitică de tip Vinga, continuându-se cu Epoca Bronzului. Cele mai semnificative urme de aşezări sunt atestate îndeosebi în satele Iaz şi Ciuta. „În perimetrul localităţilor Iaz şi Ciuta au fost descoperite o seamă de obiecte arheologice de mare valoare. În staele respective a fost descoperită de către arheologul Richiard Petrowski o porţiune din drumul roman care duce de la Tibiscum la Ulpia Traiana. Pe teritoriul satului Iaz a fost descoperită o vilă rustică şi tot aici învăţătorul Patrichie Puraci a descoperit câteva fragmente din marmură cu o inscripţie în limba latină”1.

Viaţa pe actuala vatră a comunei continuă şi după Retragerea Aureliană, nucleul aşezărilor umane fiind constituit din simbioza autohtonă şi cea colonizatoare. Săpăturile arheologice au scos la iveală elemente de natură paleocreştină.

La începuturile Evului Mediu, cele patru localităţi sunt dependente de cetatea Caransebeşului, dar cu organizare proprie, fiind conduse de cenzi. Localitatea este atestată pentru prima dată în anul 1547.

Într-un act emis la 19 februarie 1580 la Caransebeş, se arată: „Noi, Bona Vaida şi Ioan de Racoviţa, castelani, precum şi Ladislau Lăţug, judele nobililor districtului Caransebeş, dăm de ştire făcând cunoscut tuturora la care li se cuvine, că în joia de dinaintea sărbătorii Sfântului Apostol Matei, venind în faţa noastră doamna de nobil neam Ana, văduva răposatului Pavel Ciclean […] stând însuşi în faţa noastră s-au îngrijit să ne facă cunoscut în chip de întâmpinare […] cum că […] aleşii Francisc Găman, Gheorghe şi Nicolae […] se străduiesc întru întărirea unor scrisori şi acte care se referă şi privesc unele bunuri şi drepturi de stăpânire pe întregile moşii numite Also şi Felseo Kallowa, Ohabiţa Glimboca, Mal Obreja […] bunuri anume care îi privesc pe ei cu drept strămoşesc[…]”2.

La fel ca şi celelalte localităţi din Valea Bistrei, şi cele patru sate au fost afectate de Războaiele austro-otomane purtate pe Culoarul Timiş-Cerna, ele participând cu alimente şi furaje pentru armatele celor două forţe combatante.

În 1699, prin Pacea de la Karlowitz, între Austria şi Turcia, s-a creat o comisie mixtă pentru delimitarea graniţelor între cele două puteri. Una din locaţiile celor două comisii a fost lângă Obreja.

Înfiinţarea Regimentelor de graniţă a afectat toate localităţile Văii Bistrei, inclusiv satele aparţinătoarea comunei Obreja, mai ales după înfiinţarea „Regimentului de graniţă româno-bănăţean Nr. 13”, cu reşedinţa la Caransebeş, şi a unei Companii la Ferdinandsberg. Încorporarea comunei Obreja la Regimentul Valaho-Iliric a avut loc în anul 1783, când aşezarea număra 285 de familii.

Ciuta este atestată ca aşezare în 1411, pe vatra acestui sat fiind scoase la iveală urme de viaţă omenească încă din Epoca Bronzului.

Iaz este atestat documentar de abia în 1480, dar, aşa cum arătam, pe vatra satului au fost descoperite urme de aşezări umane din prima Epocă a Fierului, dar mai ales din Perioada Romană.

Var a fost atestat în 1411, prin actul emis de regele Sigismund de Luxemburg, prin care se confirmă stăpânirea moşiei Var de către Ştefan Farcaş şi Nicolae de Bizere.

***

Comuna Obreja are un număr de 3.300 de locuitori, majoritatea fiind români, şi doar un număr foarte mic, rromi.

Pe teritoriul comunei Obreja îşi desfăşoară activitatea următoarele instituţii de interes public: o şcoală cu clasele I-VIII, trei şcoli cu clasele I-IV şi patru grădiniţe; o bibliotecă comunală care îşi desfăşoară activitatea la Căminul cultural din Obreja. De asemenea, în faţa acestui Cămin se găseşte bustul eroului din Obreja, generalul Moise Groza, iar pe lângă Căminul cultural, comuna mai dispune de încă trei cămine în satele Ciuta, Iaz şi Var.

***

Din punct de vedere religios, majoritatea locuitorilor comunei sunt credincioşi ortodocşi, alături de care mai întâlnim baptişti, adventişti şi penticostali. Pe raza comunei Obreja sunt patru biserici ortodoxe, două biserici baptiste, cinci biserici penticostale şi o biserică adventistă.

Biserica ortodoxă din Ciuta poartă hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” şi datează din 1798. A fost construită din piatră şi cărămidă, având forma unei nave. Din acelaşi material a fost construit şi turnul, odată cu biserica. Stilul de construcţie este cel vienez. În turnul bisericii bat două clopote, unul mare şi unul mic. Pictura bisericii a fost executată în 1838-1839 şi restaurată în anul 1928. Mobilierul este din lemn de stejar, fiind executat în 1998, iar pardoseala este din mozaic.

Prima biserică ridicată în satul Iaz a fost din lemn şi datează din anul 1720, purtând hramul „Duminica Tuturor Sfinţilor”. Actuala biserică a fost construită între anii 1790-1800, din piatră şi cărămidă arsă. Hramul bisericii este „Adormirea Maicii Domnului”. Biserica a fost ridicată în stil baroc vienez şi la început a fost acoperită cu şindrilă. În urma unui incendiu care a avut loc în 1848, biserica a fost acoperită cu tablă. Turnul a fost ridicat odată cu biserica, din cărămidă arsă. În turn se găsesc trei clopote. În 1804, biserica a fost zugrăvită, iar prima pictură datează din 1895, fiind renovată în anul 1976. Pardoseala este din mozaic, iar mobilierul este din lemn de brad.

La Obreja, prima biserică datează din anul 1757, fiind construită din lemn şi având hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”. Actuala biserică a fost construită din piatră de râu şi cărămidă, în anul 1750, în stil baroc vienez. În turnul bisericii, ridicat în acelaşi an, cheamă enoriaşii la rugăciune patru clopote. Prima pictură a fost executată în 1837, biserica fiind repictată în 1937. Iconostasul este din lemn, cu sculptură perforată. Restaurări exterioare au avut loc în 1937, în 1968 a fost montat un ceas cu plumb, iar în 1999 s-au pus vitralii.

În localitatea Var, înaintea actualei biserici, au existat încă două. Prima dintre acestea datează din secolul al VIII-lea, construită la „Crucea viilor”, iar a doua a fost ridicată în cimitir, din nuiele, lipită cu lut şi acoperită cu şindrilă. Actuala biserică ortodoxă cu hramul „Sfântul mare Mucenic Dimitrie” a fost construită în 1824, din piatră de râu şi cărămidă, în stil baroc vienez, fiind acoperită cu tablă. În acelaşi an a fost ridicat şi turnul din cărămidă. În turn se găsesc patru clopote, datând din anul 1900. Nu este menţionat anul în care a fost executată prima pictură. A doua pictură datează din 1910, ea fiind spălată în 1962. În 1997 s-a executat o restaurare a picturii. Restaurări exterioare s-au realizat în 1963 şi 1971.

***

Obreja şi Iazul sunt aşezate pe DN 68, care face legătura între Caransebeş şi Haţeg. De asemenea, cele două localităţi sunt străbătute de calea ferată Caransebeş – Băuţar şi dispun de două gări. Mijloacele de transport rutiere sunt asigurate de societăţi particulare. Localitatea Ciuta, aşezată la 10 kilometri de Caransebeş, are acces la DN 68 prin drumul judeţean, fie prin Iaz, fie prin Obreja. Satul Var, aflat la 12 kilometri de Caransebeş, are acces la DN 68 pe drumul judeţean, prin Iaz.

În ceea ce priveşte industriile „istorice”, putem remarca vărăritul în satul Var, unde au existat cuptoare pentru producerea varului. Datorită acestui fapt, aşezarea a primit denumirea acestora. În prezent, în comuna Obreja îşi desfăşoară activitatea 33 de societăţi comerciale, majoritatea fiind profilate pe prelucrarea lemnului.

Până în acest moment, comuna nu dispune de spaţii de cazare, ceea ce a determinat autorităţile locale să realizeze proiecte în privinţa dezvoltării agroturismului. Printre priorităţi, se numără, de asemenea, şi realizarea canalizării în toate satele comunei.

1„Monografia comunei Obreja”, Editura Ionescu, Caransebeş, 2002, p. 42.

2Costin Feneşan, „Documente medievale bănăţene”, Editura Facla, Timişoara, 1981, p. 61-62.

Avram BOŢA

(Ghidul Văii Bistrei)

Traducere