Toamna a intrat în drepturile ei. Bogăția acestui anotimp apare în livezi și pe ogoare.

Printre copaci se aude un freamăt ușor. Îmi ridic privirea și văd adierea frunzelor.

„Vreau să fiu o frunză, mi-am spus într-o primăvară, o frunză care dansează în bătaia vântului… Sunt! Am fost o clipă un mugur, pe urmă o frunzuliță firavă. În vară am fost cea mai frumoasă frunză din copac. Toată vara am ascultat cântecul păsărelelor, iar soarele m-a încălzit. Acum păsările pleacă, iar surorile mele, frunzele, cad una câte una. Cu siguranță o să vină și rândul meu… Nu vreau să cad! Nu vreau să mai dansez în bătaia vântului! Mi-e teamă! Dorința mea de a fi o frunză s-a împlinit, și acum mă omoară. Totul e trecător! Totul e o frunză în bătaia vântului…”.

În livezi și pe ogoare sunt roade bogate, ce îți îmbată simțurile cu parfum și culoare, doar frunzele cad. Se leagănă în vânt și cad. Atâta le-a fost.

„Nu, nu mai vreau să fiu o frunză! Vreau să mă trezesc din acest vis, să fiu din nou copil printre copii!”.

KESZEG Andrada,

Clasa a V-a,

Şcoala Gimnazială Nr. 3 Oțelu Roșu